Ziua Naţională a României, canalul Arte din Franţa a difuzat filmul documentar “Kapitalisme – notre recette secrete” („Capitalism – reteta noastra secreta”), realizat de regizorul român Alexandru Solomon.Filmul este alcătuit dintr-o serie de interviuri cu cei consideraţi primii capitalişti ai României: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, George Pădure, Ioan Nicolae. Ei au în comun fie afacerile cu statul, fie munca în comerţul exterior înainte de revoluţie, care însemnă şi colaborarea cu Securitatea, după cum recunoaşte Voiculescu.
Punctul de plecare al documentarului este o revenire imaginară a lui Nicolae Ceauşescu în România de azi. El i-ar regăsi pe unii dintre politrucii şi securiştii săi de ieri transformaţi în mari capitalişti cu ajutorul sistemului de relaţii, a complicităţilor şi a banilor moşteniţi din „epoca de aur”.
Dan Voiculescu povesteşte că, în decembrie 1989, era director general al firmei Crescent din Cipru – sucursala Bucureşti, cu un salariu fabulos pentru acele vremuri, de 5.000 de dolari. „Compania noastră a lucrat în strînsă colaborare cu o companie de comerţ exterior creată legal de statul român, care şi ea era foarte serioasă. Dar care aparţinea Securităţii statului. Şi asta înseamnă că am lucrat cu toate instituţiile statului, inclusiv cu Securitatea”.
Compania Crescent, pentru care lucra Voiculescu, era înregistrată într-un paradis fiscal, în Cipru, iar banii pe care i-a produs pentru Securitate au dispărut după 1990. După revoluţie, guvernul român a angajat o echipă de experţi financiari canadieni pentru a da de urma conturilor Securităţii. Căutau două miliarde de dolari dispărute.
Voiculescu spune că experţii canadieni le-au spus autorităţilor române că Voiculescu trebuie arestat şi adevărul despre conturile Securităţii vor ieşi la lumină. Evident, nu a fost arestat. Iar Voiculescu spune că i-a iertat pe canadieni.
Ioan Niculae, patronul InterAgro, a lucrat pentru Securitate timp de trei ani şi jumătate, apoi a fost trimis în comerţul exterior. Pentru cei mai tineri, care încă nu au aflat adevărata istorie a regimului comunist, precizez că nu puteai lucra în comerţul exterior decît cu voia Securităţii, iar cei mai mulţi dintre angajaţii din domeniul acesta erau securişti, dacă nu cumva toţi. Ei aveau acces la conturile firmelor Securităţii, iar după căderea lui Ceauşescu şi desfiinţarea poliţiei politice, şi-au însuşit banii pe care îi făcuseră pe acele companii. Nimeni nu i-a mai putut trage la răspundere, întrucît serviciul secret a fost refăcut abia după evenimentele de la Tg. Mureş, iar cea mai mare parte dintre securişti au fost transferaţi în serviciile secrete ale poliţiei şi armatei. Deci s-au rupt legăturile. În plus, majoritatea lucrătorilor din comerţul exterior erau aşa de bine conspiraţi, încît după ce a căzut regimul au părut oameni de afaceri onorabili, fără legături cu Securitatea.
Dinu Patriciu povesteşte că a creat prima firmă privată din România, Alpha, un birou de arhitectură, în februarie 1990, iar primul milion l-a făcut un an mai tîrziu, din cîteva proiecte imobiliare pe nişte terenuri pe care le deţinea şi care au fost vîndute unor „antreprenori cu viziune”. Povestea e la fel de credibilă ca aceea a îmbogăţirii lui Viorel Cataramă (nu e din film, dar şi el a fost în comerţul exterior al Securităţii), care pretinde că a făcut bani vînzînd nişte motociclete de epocă pe care le-a cumpărat pe nimic.
Adevărata lovitură a lui Patriciu a venit în timpul guvernării Năstase, cînd i-a fost făcută cadou – aproape, avînd în vedere valoarea reală – Rafinaria Vega, a Petromidia. Omul mai are şi acum o datorie de 571 de milioane de dolari către stat, care trebuie plătita pînă în 2010. Libia avea o creanţă de 85 de milioane de dolari pentru lucrări făcute de Petromidia pe vremea lui Ceauşescu, o creanţă pe care a recuperat-o Patriciu. E ilegal? Patriciu afirmă că nu,ci doarimoral. Procurorii au altă părere. Cum de a luat-o el şi nu statul? „Statul nu dispunea de resursele intelectuale să fie un mai bun negociator. Funcţionarii din comunism şi-au păstrat posturile, nu aveau suficienţă experienţă în economia liberă. Dar capitalismul e imoral. Există o mitologie pe dos a succesului: nu poţi să ai succes decît dacă furi”.
Vîntu şi-a construit şi el imperiul cu ajutorul foştilor Securişti. Unii i-au fost asociaţi, alţii angajaţi. Reţeaua FNI era coordonată în toate judeţele de foştii oameni ai Securităţii. Vîntu nu a făcut nici un secret din asta, ba chiar se mîndreşte cu faptul că pentru el au lucrat mulţi ofiţeri superiori din fosta poliţie politică şi mulţi nomenclaturişti comunişti.
În final, Ceauşescu poate fi mulţumit: oamenii din sistemul său au reuşit. Ei deţin puterea şi creează modelul de succes în capitalism, cum au făcut-o şi în comunism.
Acum înţelegeţi opoziţia noastră, a „defazaţilor” anti-comunişti?
Claudiu Târziu ]
