Încă de acum câteva secole, Transilvania a devenit o zonă în care diferitele etnii au învățat să trăiască alături. În Evul Mediu, românii, maghiarii și germanii, evreii, armenii și alții au învățat să își construiască o patrie pe acest teritoriu. Chiar dacă, uneori, cele trei etnii pricipale, adică românii, maghiarii și germanii au fost în conflict, în cea mai mare parte a istoriei, transilvănenii au trăit în pace. Unii comentatori au comparat Transilvania cu Elveția. Alții au spus că aici este chintesența Europei Centrale, acea Mitteleuropa idealizată de scriitorii din primele decenii ale secolului XX. În perioada comunistă, mulți dintre germanii și evreii din Transilvania au plecat. Sau, mai bine zis, au fost vânduți de către dictatorul Nicolae Ceaușescu Germaniei Federale și Israelului, pentru că, în ultimii ani ai dictaturii comuniste, Securitatea încasa bani pentru fiecare emigrant care pleca în aceste țări. Părea că modelul transilvănean a apus definitiv. Însă intregrarea României în Uniunea Europeană a schimbat datele problemei. Transilvania a redevenit o casă primitoare pentru cei care vor să studieze ori să facă afaceri aici. În locul germanilor ori evreilor plecați în timpul regimului comunist, au venit francezi, suedezi ori italieni.
Clujul, magnet pentru studenți
Unul dintre cele mai căutate orașe din Transilvania este Clujul. Tot mai mulți studenți străini vin la Cluj datorită costurilor mici pe care le implică taxele de studiu și traiul în oraș, dar și pentru că orașul are numeroase locuri în care studenții se pot distra. Nu sunt de neglijat nici festivalurile, dintre care cele mai importante sunt Festivalul Internațional de Film Transilvania, Festivalul Mozart sau Comedy Film.
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” a fost prima care devenit un adevărat magnet pentru studenţii străini. Ea a reuşit să atragă studenţi din state occidentale, în care învăţământul superior are o tradiţie serioasă. Astfel, la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca învaţă mai mult de o sută de studenţi care provin din Suedia, precum şi zeci de studenţi care vin din Franţa ori din Germania.
Babilonul de la Rectorat
Clădirea nouă a rectoratului de pe strada Victor Babeș pare un adevărat „babilon”. În fiecare minut, zeci de studenţi şi de studente, intră şi ies din clădirea înaltă, în timp ce conversează în limbi diverse. Cele mai des întâlnite sunt româna, maghiara, engleza şi franceza. În holul clădirii, una dintre studente îşi aşteaptă colegii. După ce vin și colegii ei, de asemenea din Suedia, dar și din România, tinerii leagă rapid o conversație în limba engleză. Studenţii spun că au ales să vină aici la recomandarea amicilor din anii mai mari de studiu, dar, mai ales, pentru că studiile sunt mult mai ieftine decât în alte ţări din Uniunea Europeană.
Un alt motiv este acela că, la Cluj, universitatea a investit masiv în dotările științifice și medicale, dar și în spațiile de studiu. Nu doar cetăţenii români sunt înscrişi la linia de studiu română, ci şi cei care provin din comunităţile româneşti din diaspora. Așa ar fi Robert, un tânăr din Seghedin, care are cetățenia maghiară. De asemenea, există un număr semnificativ de studenţi cu cetăţenie germană sau austriacă, dar care cunosc limba română din familie. Fie ei provin din familii de români emigraţi în Germania ori în Austria, fie sunt descendenţii saşilor care au plecat din România acum câteva zeci de ani.
Familii care au trecut pe mai multe continente
Mai tot timpul, bibliotecile Universității de Medicină sunt pline. La etajul anglofonilor îşi petrece timpul un student provenit din Suedia. Este copilul unor emigranţi africani care sau stabilit în Scandinavia. Hasan spune că a venit la Cluj „pentru că este ieftin, iar acesta este motivul cel mai important pentru părinții mei, care nu sunt bogați”. El va rămâne la Cluj, în total, timp de şase ani, timp în care urmează să devină medic. Deocamdată, el nu știe dacă se va întoarce sau nu în Suedia ori va rămâne în România sau va pleca în Marea Britanie. Hasan spune că nu regretă faptul că nu a ales o altă ţară pentru studii.
La etajul francofonilor, studenţii francezi spun că au ales Clujul pentru că au şansa să lucreze direct cu pacienţii, şi, astfel să dobândească o experienţă practică mult mai mare decât colegii lor din Franţa. O studentă venită din Strasbourg, Sivashalini, care provine dintr-o familie cu origini indiene, a stat de vorbă cu jurnaliştii de la publicaţia France 24 heures. Ea le-a spus acestora că a ales Clujul după ce a studiat Medicina vreme de doi ani şi jumătate la o universitate din Franţa. Tânăra este de părere că un mare avantaj al şcolii de medicină din Cluj este faptul că studenţii au acces neîngrădit în spitalele universitare, spre deosebire de Franţa. Însă există şi studenţi francofoni care au ales Clujul pentru reputaţia sa din domeniul petrecerilor pentru tineri și pentru că vor să profite de studenție pentru a se distra la maximum, după cum relata România Liberă.
2.000 de studenți străini la o singură universitate
Preşedintele universităţii clujene, profesorul Marius Bojiţă, spune că, în prezent, la Universitatea de Medicină şi Farmacie învaţă aproape 2.000 de studenţi străini, din totalul celor aproximativ 7.000 de tineri care sunt înmatriculaţi. Marius Bojiţă a explicat că, în primii trei ani, studenţii pot să aleagă să studieze la oricare dintre liniile de învăţământ oferite de universitatea clujeană: română, franceză sau engleză. Din anul IV, însă, obligatoriu, studenţii trebuie să studieze în limba română. „Ei sunt integraţi în serii cu studenţii români. Presupunem că în cei trei ani pe care îi petrec la Cluj, ei reuşesc să înveţe suficient de bine limba română”, spune preşedintele Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj. În plus, studenţii români şi cei străini sunt încurajaţi să lege prietenii între ei, iar de multe ori aceste prietenii se transformă în căsătorii.
Studenți din Franța, ”interni” în fermele de pe Valea Arieșului
Însă studenții străini de la Medicină nu sunt singurii care au venit în Transilvania. Există și un alt fel de studenți, care se specializează pe agricultură și care se vor pregăti în fermele din zona Turda. Este vorba de tineri care studiază în cadrul unei reţele şcolare alternative, care funcţionează sub ediga Ministerului Agriculturii din Franţa. Tinerii vor face stagii de practică în ferme ecologice de la Valea Arieşului ori de pe Valea Mureşului, din zone precum Moldoveneşti ori Ciumbrud. Reţeaua şcolară din Franţa se numeşte Maison Familiale Rurale, în traducere Case Familiale Rurale. Este vorba de o reţea de şcoli private, înfiinţate de diferite asociaţii, care au contract cu statul francez sau cu instituţiile regionale din Franţa. Aceste şcoli pregătesc tinerii care vor să devină mici fermieri. În prezent, în Franţa, există 51.000 de tineri care au ales să se pregătească în Maison Familiale Rurale în sistem şcolar, ceea ce le oferă posibilitatea de a obţine o diplomă de bacalaureat profesional, apoi o diplomă de licenţă în domeniul administrării fermelor. Alţi 12.000 de tineri au ales un sistem asemănător şcolilor de arte şi meserii din România, iar acest sistem este administrat tot de reţeaua Maison Familiale Rurale. Mai există şi circa 9.000 de adulţi din Franţa care urmează cursurile oferite de această reţea şcolară, pentru a obţine certificate de recalificare profesională.
Vin să studieze agricultura ecologică
În România, tinerii din această reţea vor fi aduşi în urma unei cooperări intermediate de Centrul Cultural Francez din Cluj cu organizaţii care promovează agricultura ecologică. Aşa ar fi Asociaţia Slow Food Transilvania, condusă de Marta Pozsony. Este vorba de o asociaţie care promovează agricultura ecologică şi care a realizat o reţea de ferme şi de magazine destinate celor care vor să cumpere alimente sănătoase.
Marta Pozsony spune că „tinerii din Franţa vor să vină în România, mai precis, în Transilvania, pentru a cunoaşte amănunte administrării şi muncii în ferme de mici dimensiuni. Acest tip de ferme a devenit foarte rar în Franţa, dar şi în alte ţări din Occident, pentru că Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene a încurajat formarea exploataţiilor agricole de mari dimensiuni. Însă şi micile ferme au demonstrat, mai ales în ultimii ani, că pot deveni unităţi economice viabile, dacă îşi găsesc nişele potrivite, cum ar fi producţia de alimente ecologice ori sunt axate pe agricultura organică. Şi asta pentru că există un interes tot mai mare din partea cumpărătorilor pentru alimente sănătoase, preparate din ingrediente naturale după reţete tradiţionale. Din acest interes s-a născut, de exemplu, şi Mişcarea Slow Food, care câştigă tot mai mulţi aderenţi pe plan mondial”. Marta Pozsony mai spune că în Transilvania au apărut tot mai multe mici ferme axate pe producţia alimentelor ecologice deoarece şi proprietatea asupra pământului este mai fragmentată decât în alte zone ale României, iar fermierii, pentru a putea supravieţui, au fost nevoiţi să se orienteze către pieţe de nişă, cum ar fi agricultura eco. Acum, studenţii francezi din reţeaua Maison Familiale Rurale vor să înveţe lecţia pe care fermierii români au fost nevoiţi să o descopere ei înşişi în deceniile care au urmat căderii comunismului. Practic, în condiţiile în care pieţele agricole au fost bulversate de haosul care a apărut după căderea comunismului, subvenţiile au dispărut ori au ajuns la un nivel insuficient, iar pe piaţa locală a apărut concurenţa produselor agricole subvenţionate din belşug din alte ţări ale Uniunii Europene, în România au rezistat doar fermierii cei mai puternici. Astfel, studenţii francezi vor să înveţe să îşi conducă fermele de la cei mai buni supravieţuitori, spun profesorii francezi care au vizitat fermele ecologice din Transilvania.
Pregătiți pentru schimbare
Şi asta în condiţiile în care, după cum afirma, în 2010, la Cluj comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, Uniunea Europeană se pregăteşte să îşi schimbe Politica Agricolă Comună după anul 2013. Acest lucru ar putea însemna restructurarea pieţelor agricole şi un număr tot mai mare de mici ferme, în condiţiile în care marii producători agricoli, care folosesc agricultura intens chimizată, nu pot satisface cerinţele de calitate ale celor care cer produse ecologice. Marta Pozsony mai spune că este absolut firesc faptul că tinerii francezi vor să înveţe în România, în condiţiile în care micile ferme eco au cam dispărut din Franţa, tocmai pentru că autorităţile, prin intermediul politicilor fiscale şi de subvenţionare, au încurajat formarea marilor exploataţii agricole.
Beneficii pentru toată lumea
Aşa că patru profesori şi patru fermieri care sunt incluşi în reţeaua Maison Familiale Rurale au vizitat, încă de anul trecut, fermele din zona Turda, pentru a vedea dacă acestea oferă toate condiţiile pentru pregătirea tinerilor francezi. „Am descoperit că fermierii români pot să îi înveţe multe lucruri pe agricultorii francezi şi, invers, există lecţii pe care fermierii români pot să le înveţe de la cei francezi. Aşa că viitoarea cooperare va fi benefică pentru toată lumea”, a spus unul dintre profesorii francezi veniţi în vizită. Delegaţia franceză a vizitat ferme precum cea a familiei Molnar din Ciumbrud, profilată pe creşterea florilor. În special trandafirii de Ciumbrud se bucură de un bun renume în Transilvania. Studenții şi profesorii francezi au aflat că, dincolo de vânzarea efectivă a florilor, preparea şi vânzarea dulceţurilor din petale de trandafir pot fi o sursă foarte bună de venituri pentru fermieri. De asemenea, delegaţia din Franţa a vizitat ferma lui Emil Turdean din apropierea comunei Mihai Viteazu. Emil Turdean produce cereale şi legume. Aestea sunt vândute apoi în pieţele din Turda ori din Cluj-Napoca sau ajung în pensiunile turistice din zone precum Buru ori Râmetea, acolo unde turiştii străini cer să fie hrăniţi cu alimente ecologice. Pe lista fermelor vizitate au fost şi cele ale producătorilor de ceapă şi de legume din zone precum Moldoveneşti ori Plăieşi. De altfel, aceste ferme au devenit cunoscute în întreaga lume după ce localnicii au intrat de două ori în Cartea Recordurilor cu ajutorul celei mai lungi funii din lume, împletită din ceapă. Împletitul funiilor – gigant din ceapă a fost promovat în cadrul festivalurilor meşteşugăreşti TurdaFest. Acestea au fost organizate ani la rând la Turda, de către Indrei Raţiu, fiul fostului lider PNŢCD Ion Raţiu şi descendent al memorandistului Ioan Raţiu, precum şi de Pamela Roussos, fosta soţie a cântăreţului Demis Roussos. Concret, studenţii francezi vor avea ocazia să înveţe cum trebuie să lucreze efectiv pământul, cum să îşi promoveze produsele şi cum să se descurce cu resurse financiare limitate. Ei vor veni ca „interni” în fermele româneşti. Acest lucru înseamnă că ei vor munci cot la cot cu gazdele lor, vor locui împreună cu fermierii români şi vor mânca la aceeaşi masă cu ei.
Ce vor face studenții?
Astfel, tinerii din Franţa vor avea ocazia să completeze cunoştinţele lor teoretice cu experienţa practică. De exemplu, studenţii francezi vor învăţa cum o soluţie ecologică de piatră vânătă poate fi folosită pentru combaterea unor maladii la diferite plante sau care sunt regulile de igienă pentru mulsul unei vaci produce lapte ecologic, în aşa fel încât, fără mulgătoare automată, laptele să se încadreze în parametrii de calitate stabiliţi de normele europene pentru a putea fi vândut. Este vorba, de exemplu, de concentraţia de celulel somatice ori de germeni în fiecare litru de lapte. Nu vor lipsi nici reţete bazate pe ingrediente naturale pentru conservarea alimentelor. De exemplu, conservarea ciurpecilor în sare ori prepararea murăturilor după reţetele tradiţionale din Transilvania.
Încurajări și scepticism
Deputatul Mircia Giurgiu, membru al Comisiei pentru Agricultură, crede că aceste iniţiative trebuie încurajate. El afirmă că şi fermierii români au nevoie de cursuri în aşa fel încât să aibă toate cunoştinţele necesare pentru a conduce contabilitatea primară a unei ferme ori pentru a gestiona un dosar pentru gestionare subvenţiilor ori pentru a participa la un proiect cu finanţare europeană. „Este foarte important ca fermierii români să fie sprijiniţi. Fermele lor pot să producă valoarea adăugată şi locuri de muncă”, a spus Mircia Giurgiu. Şi asta pentru că fermele care obţin finanţări europene trebuie să se comporte ca nişte unităţi economice obişnuite, adică angajaţii să aibă contracte de muncă, în loc ca fermierii să se bazeze pe munca „la negru” a zilierilor.
Există şi unele reţineri faţă de generalizarea modelului fermelor eco. Ilarie Ivan, cadru didactic universitar şi fost şef al Direcţiei Agricole Cluj, spune că nişa produselor ecologice este uneori prea îngustă, de aceea modelul fermelor ecologice din zona Turda nu este universal valabil. „Din agricultura ecologică, fermierii obţin o producţie mult mai mică decât din agricultura chimizată, de exemplu, pentru că apar şi dăunătorii, sunt folosite doar îngrăşăminte naturale. De aceea, produsele ecologice sunt mai scumpe decât cele clasice. Aşa că, în contextul actualei crize economice, sunt puţini cei care îşi permit să cumpere astfel de produse”, a spus Ilarie Ivan.
Coloniștii italieni din vestul Transilvaniei și din Banat
România, la fel ca întreaga Europă a fost puternic afectată de criza financiară. Cu toate acestea, investitorii străini vin şi încearcă să învingă criza. Economia a impus şi o nouă minoritate în vestul ţării: cea italiană. Investitorii italieni şi-au adus soţiile, copiii şi întreaga familie, s-au stabilit în vestul României şi s-au adaptat la condiţiile de viaţă din ţara noastră. Pentru ei, România, o ţară europeană, a devenit „acasă”. Au demonstrat că Europa a devenit o casă la fel de primitoare, în orice colţ al ei.
Europa, doar o casă uriașă
Pentru aproape 20.000 de italieni, conform datelor statistice, Aradul şi Timişoara sunt noua lor casă. Au venit, au investit, şi-au adus familiile şi şi-au cumpărat locuinţe. Pentru ei, Europa este doar o casă uriaşă, care le-a oferit, în acest colţ al ei, bunăstarea. După intrarea României în Uniunea Europeană, totul s-a simplificat, iar numărul investitorilor italieni a început să crească. Doar criza economică a temperat mediul de afaceri din vestul ţării. Însă, toţi, români, italieni, germani speră să depăşească cu bine criza, care a afectat nu numai România, ci şi întreaga Europă. „Conform datelor de la Registrul Comerţului, la ora aceasta există în judeţul Arad un număr de 1.586 firme italiene active. Cea mai mare pondere o au cele din domeniul agricol, apoi cele din domeniul industriei, comerţului sau alimentaţiei publice”, a declarat Roberto Sperandio, şeful biroului de corespondenţă consulară al Italiei de la Arad. În municipiul Arad, italienii au preferat apartamentele din zona veche a oraşului. Chiar dacă afacerile lor se derulează în mediul rural, unde de altfel şi-au şi construit case, ei şi-au cumpărat apartamente şi în Arad. Copiii lor frecventează şcolile româneşti şi învaţă să vorbească cât mai bine limba română şi s-au integrat foarte bine în ţara noastră. Majoritatea dintre ei spun că vor continua afacerile părinţilor lor, aici în România. Unii doresc să ajungă ingineri, alţii economişti, pentru a putea conduce direct firmele familiei.
Vor școli cu predare în limba italiană
Stefano Mistretta, consulul Italiei în România a solicitat oficialităţilor locale arădene sprijinul pentru a înfiinţa secţii cu predare în limba italiană în şcoli sau licee din Arad. „Cunoaşterea limbii italiene pentru tinerii din această zonă ar putea fi o oportunitate în plus pentru angajare”, a explicat consulul general Stefano Mistretta demersul său. Adică, ar fi mai uşor pentru întocmirea actelor pentru marfa care este exportată în Italia. La Timişoara există un liceu bilingv, dar şi clase în alte unităţi şcolare în care se predă limba italiană.
Gianfranco Marinangeli este un italian pentru care România este acum „acasă”. Distanţa dintre ţara sa natală şi a doua sa casă nu mai reprezintă un impediment, iar intrarea României în Uniunea Europeană a uşurat mult problemele investitorilor italieni. La fel ca mulţi conaţionali, a ales România pentru poziţia strategică din mijlocul Europei, care era extrem de bună atât pentru activităţi de producţie, dar şi pentru comerţ. A venit în vestul ţării, pentru că era aproape de graniţă, infrastructura a fost acceptabilă, existau instituţii cărora să li te poţi adresa, iar bariera de limbă nu este aşa de mare. În România exista forţă de muncă înalt calificată, iar salariile erau relativ mici.
Țara tuturor posibilităților
Gianfranco Marinangeli cunoaşte România încă din vremea comunismului. A fost printre primii italieni care au venit în 1990 în Arad, cu echivalentul a 10.000 de euro în buzunar şi a început o afacere în domeniul comerţului cu haine. Partenerii români erau mulţumiţi, dar el dorea mai mult. Aproape se mutase în România dar diferenţa dintre Italia şi România, atunci, era mare. România reprezenta însă ţara tuturor posibilităţilor. Gianfranco Marinangeli dorea mai mult decât un magazin cu haine în centrul Aradului şi un depozit angro. Aşa că, în 1996 şi-a angajat un avocat şi i-a cerut să-i înfiinţeze o firmă nouă, în care să fie unic asociat, iar numele societăţii comerciale să fie scurt. Avocatul a găsit soluţia şi aşa a apărut în Arad o nouă firmă care şi acum stârneşte zâmbete: „Gica”. Nu era vestitul „Gică de la sculărie”, dar numele i-a adus publicitatea, deoarece era greu de uitat. Aşa s-a mutat în România. Deşi nu ştia mecanică, Gianfranco Marinangeli a ales ca „Gica” să funcţioneze în acest domeniu. În perioada aceea, existau mulţi producători, mai ales de mobilă. Toţi aveau nevoie de scule şi compresoare de bună calitate. „Gica” le aducea din Italia, dar şi din alte ţări europene şi asigura şi service-ul pentru ele. Clienţii săi produceau marfă şi exportau în ţările europene şi de aceea aveau nevoie de scule performante. „Gica” s-a dezvoltat, având mai multe magazine în România. „Condiţiile pentru investiţii străine sunt bune în România”, spune Gianfranco Marinangeli. ”În Italia aveai nevoie de o sumă consistentă ca să impui o afacere pe piaţă. În România acelor ani era mult mai simplu”, își amintește el.
Patronul care a făcut de toate
Nu a fost patronul care dicta angajaţilor. A făcut de toate, de la cărat şi încărcat marfa, până la acte de bancă şi de vamă. A muncit mult, dar a reuşit. „Am o părere bună despre România. Sunt mulţumit de ceea ce am realizat aici”, spune acţionarul firmei „Gica”. S-a confruntat cu birocraţia românească, cu corupţia. Nu era o problemă că trebuia să întocmeşti multe acte, dacă aşa este legal, căci şi în ţările europene în cadrul societăţilor comerciale există o mulţime de documente de întocmit. „Era problemă cum te priveau funcţionarii publici. Am preferat să plătesc amendă decât să dau şpagă. Îmi spuneau funcţionarii că au salariu mic, iar eu le recomandam să îşi schimbe locul de muncă cu altul, unde salariul e mai mare. Peste tot există corupţie, dar în România este la nivel foarte jos”, povesteşte Gianfranco Marinangeli. Fiul cel mare este student la calculatoare, la o universitate arădeană. În timpul liber, munceşte la „Gica”, alături de tatăl său. Între timp, italianul s-a căsătorit cu o româncă şi are un al doilea copil, de doar două luni. Se gândeşte deja la o grădiniţă şi şi-ar dori ca fetiţa sa, Sofia, să înveţe bine şi limba engleză, alături de română şi italiană.
Și-a făcut o avere consistentă
Tot ce a câştigat în România, a reinvestit aici. Acum are o firmă modernă, în zona industrială a Aradului şi mai multe magazine în România. „Tot ce am câştigat aici, tot e aici: peste patru milioane de euro”, explică Gianfranco Marinangeli. Are peste 60 de angajaţi şi spune că acum mentalitatea românului s-a schimbat: preferă un câştig sigur, chiar dacă este mai mic. A avut probleme mari, mai ales cu forţa de muncă. În urmă cu trei-patru ani, veneau, se angajau şi după 2-3 luni plecau în altă parte, unde primeau un salariu şi cu doi lei mai mare. Angajaţii îl furau şi nu mai ştia ce să facă. Până la urmă a reuşit să le rezolve pe toate. A fost corect cu salariaţii şi niciodată nu a întârziat plata salariilor. „Banii pentru salarii au fost obligatorii, iar angajaţii am dorit să aibă condiţii bune”, este filosofia de afaceri a italianului de la „Gica”. Crede că diferenţa dintre România şi Italia s-a redus la 20-30 de ani şi când spune acest lucru se referă la mentalitate. Românii ar trebui să-şi schimbe gândirea, să-şi facă planuri pe termen lung, să-şi asume responsabilităţile şi să-şi respecte cuvântul dat.
Dacă până în anul 2000 investitorii străini considerau că în România exista o nesiguranţă totală în afaceri, acum regulile s-au schimbat, au devenit europene. Poate tocmai de aceea, italienii se consideră „acasă” la Arad.
