”Alteţa Voastră Regală,
Vestea trecerii din această viaţă a Majestăţii Sale Regele Mihai ne îndoliază inimile şi le deschide totodată spre rugăciune. O rugăciune de însoţire şi mijlocire pentru sufletul său, dar deopotrivă de recunoştinţă şi mulţumire Domnului pentru darul de a fi fost compatrioţi şi contemporani cu acest mare Om, „de ţară iubitor şi-apărător de ţară”.
S-a încercat, în diferite moduri, înlăturarea Sa din istorie şi din viaţa României – un destin pe care adeseori l-a împărtăşit şi Biserica Română Unită cu Roma, greco-catolică. Istoria însă ne-a arătat că planul şi crezul celor fără Dumnezeu au rămas neputincioase în faţa celor care au înţeles cuvântul Mântuitorului: „fără Mine nu puteţi face nimic” (cf. Io 15,5). De aici şi deviza: „NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU”, care a constituit crezul Majestăţii Sale şi i-a fost călăuză pe viaţă, împiedicându-l să se rătăcească ori să se înstrăineze de ţară, indiferent de vitregiile vremurilor.
Privim acum cu emoţie urmele lăsate pe file de timp de acest mare Om care, acceptând umilirile istoriei, a ştiut să-şi păstreze mereu demnitatea de român şi de rege. Se confirmă, astfel, cuvintele rostite cu ani în urmă de Majestatea Sa Regina Ana: „Regalitatea e ceva interior, nu se reduce la mobilier, bijuterii, ceremonii regale…. Un rege nu râvneşte la putere. El doreşte să aibă forţa de a dărui putere şi prestigiu poporului său.”
Figura ultimului monarh al României va dăinui în memoria poporului nostru ca un simbol al continuităţii, al echilibrului şi demnităţii, al celui care nu s-a schimbat odată cu trecerea regimurilor sau a dictaturilor, ci a rămas perseverent propriului crez de viaţă.
Putem afirma că, întâlnind pe Majestatea Sa, am avut privilegiul, de a fi vorbit cu istoria, de a fi ascultat istoria, de a fi atins istoria – cea adevărată, capabilă să ne limpezească şi să ne lumineze sufletul.
Aşa cum în această viaţă a acceptat să vegheze de departe asupra României, de-acum, în alt fel, credem că nu va pregeta să-şi continue misiunea şi menirea.
Ne amintim cu reverenţă cuvintele Majestăţii Sale: „Cu toate greutăţile prin care trece Ţara şi românii…, totuşi le spun că trebuie să-şi iubească Ţara şi să se lupte din răsputeri ca Ţara să redevină ceea ce a trebuit să fie”.
Fie ca Bunul Dumnezeu să încununeze pelerinajul său pământesc cu coroana veşniciei cereşti, oferindu-i cuvenita răsplată!
Să-i fie odihna în Lumina veşniciei înveşmântată,
Iar memoria, în suflete, cu reverenţă, păstrată!
Odihnească în Pacea Domnului binecuvântată!”
