Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a anunţat că proiectul de realizare a hidrocentralei de la Tarniţa-Lăpuşteşti ar putea fi scos la licitaţie în cursul lunii februarie. Investiţia ar urma să se apropie de 1,5 miliarde de euro.
Telenovela hidrocentralei de la Tarniţa-Lăpuşteşti ar putea să ia sfârşit în cursul lunii viitoare, dacă spusele ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niţă, se vor adeveri. Acesta a declarat azi că proiectul amintit ar putea fi scos la licitaţie în februarie şi că în aproimativ două-trei săptămâni firma de consultanţă Delloitte va finaliza caietul de sarcini şi studiul de fezabilitate.
“Este un obiectiv la care noi ţinem foarte mult şi de care multă lume se preocupă ceea ce înseamnă că este un obiectiv interesant. Este de vreo 40 de ani şi foarte mulţi miniştri au fost, au plecat, au spus că îl vor face. Ei, iată că a venit şi vremea să ne apucăm de treabă. Probabil că în vreo două-trei săptămâni consultantul Delloitte va finaliza caietul de sarcini şi studiul de fezabilitate şi în cursul lunii februarie vom scoate la licitaţie acest obiectiv extrem de important pentru sistemul energetic naţional”, a declarat Niţă, după întâlnirea cu reprezentanţi ai Prefecturii şi Consiliului Judeţean.
Acesta a mai afirmat că deşi a fost semnată o scrisoare de intenţie cu compania Sinohydro Corporation din China, trebuie respectat principiul european al transarenţei. Astfel, este necesară organizarea unei licitaţii pentru desemnarea companiei care se va ocupa de realizarea hidrocentralei de la Tarniţa-Lăpuşteşti, care presupune o investiţie de aproximativ 1,5 miliarde de euro. Constantin Niţă a explicat şi motivele pentru care investiţia nu a fost încă demarată. Potrivit spuselor sale, majoritatea companiilor interesate de realizarea lucrărilor au cerut garanţii de stat, ceea ce Guvernul nu poate oferi nici în cazul acestui proiect, nici în cazul altor proiecte din domeniul energiei. Proiectul construcţiei hidorecentralei de acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti a apărut încă de la finele anilor 70. Locaţia a fost aleasă după un studiu care a inclus mai multe zone din ţară, iar principalele criteria avute în vedere au fost poziţionarea, dar şi debitul apei.
