Fetişoara de vreo 15 ani a umblat o zi întreagă în dreapta şi în stânga, întrebând şi îmbiindu-se să fie primită slujnicuţă. Pretutindeni i se răspundea: <
Şi tot umblând aşa s-a făcut seară.
Fata trecea cu desăguţii în spate de la prăvălie la prăvălie, de la geam la geam, şi îşi uitase şi de slujit şi de necazurile care au urnit-o la Turda minunându-se de ceea ce vedea pe la prăvălii.
Dar vremea trecea pe nesimţite. Prăvăliile şi-au închis rând pe rând obloanele, oamenii de pe străzi au început să se rărească şi palatele oraşului păreau stafii mari, negre, într-o lume străină şi întunecată.
Umblând aşa deznădăjduită şi gândindu-se ce bine ar fi să aibă o casă prietenească unde să-şi plece căpşorul, până a doua zi, se pomeni în faţa unui hotel mare cu lumină la poartă. Acolo agrăi un fel de nădrăgar, care părea om de treabă şi milos. O întrebă cine-i şi ce caută singură în miez de noapte, la Turda?
Fata prinse inimă şi îşi spusese tot aleanul.
Vorbind aşa, se ivi încă un domn în poarta hotelului. Acesta era tânăr, cu ochi sfredelitori şi lacomi.
Cei doi s-au înţeles ceva în limbă străină şi portarul luă pe Ileana cu binişorul şi îi spuse că are el loc bun pentru dânsa, să nu-i fie frică şi să-l asculte.
Încurcată cum era, biata fată s-a lăsat împinsă de la spate şi cei doi au dus-o într-o chilie călduţă, cu aşternut domnesc, poftind-o să doarmă acolo, ca la ea acasă, iar a doua zi vor îndrepta-o la stăpân bun.
Povestea mai departe e jalnică şi întristătoare. Cei doi <
Ţiganul ajuns portar la hotel, stătea afară şi vindea pentru bani, cui voia, trupul fetei căzută în puterea lui. Iar la răutăţi se găsesc părtaşi cu duiumul.
Nenorocita fată a fost ridicată a doua zi de la hotel şi doctorii legii au constatat că ea mai fusese şi umplută de boli ruşinoase, încât a trebuit dată în grija spitalului.
Astfel de primejdii pândesc pe fetele cari pleacă de capul lor, să-şi caute stăpâni la oraş”. [„Glasul Ardealului”, Anul V, nr.3, Cluj, 15 ianuarie 1931].
