Nici eu nu am făcut excepţie de la regulă şi astfel, împotriva voinţei mele, m-am pomenit înscris şi dus la grădiniţa de pe strada Pavlov, azi Cardinal Iuliu Hossu. O eroare a făcut ca în prima zi să fiu repartizat la secţia maghiară. Eram buimăcit de-a binelea. Nu înţelegeam nimic din ce se petrecea în jurul meu! Voiam, cu disperare, să plec acasă. Am ţipat, am plâns, am ameninţat am implorat. Zadarnic: educatoarea era intransigentă şi-mi vorbea într-o limbă necunoscută. Într-un final, m-am “liniştit” şi am observat că atunci când cineva spunea “Akarok menni a vecere” (merg la toaletă), educatoarea rostea “igen”, iar copilul părăsea sala. Mi-am luat inima-n dinţi şi am rostit “formula magică”, după care am zbughit-o într-un suflet, către casă.
