De pe amplasamentul actualei “gări mici”, cu mulţi ani în urmă, se sălta o pasarelă, suspendată peste reţeaua feroviară.Cu peste 30 de ani în urmă, de pe locul în care se află azi “gara mică” începea o pasarelă, suspendată pe un schelet metalic, podită cu scânduri, care traversa liniile de cale ferată, asigurând accesul pietonal spre zona industrială a oraşului, în dreptul fostei intreprinderi “Armătura”. I se spunea “Podul zburător”, nume pe care şi-l merita cu prisosinţă, dată fiind înălţimea şi priveliştea pe care o oferea, până la Fabrica de încălţăminte Herbak spre est, respectiv Triajul, 16 Februarie şi Depoul de locomotive spre vest. Copil fiind, eram în stare să petrec ceasuri întregi pe podul respectiv, plimbându-mă pe deasupra garniturilor de tren care tranzitau gara Cluj. Mă fascinau giganticele locomotive Malaxa 142 sau Reşiţa 230, cu roţile lor uriaşe şi cu coşurile prinse în inele nichelate prin care ţâşneau vălătuci de fum negru. Şi azi, parcă mai aud ropotul pşilor muncitorilor, pe scândurile podului, grăbiţi să intre sau să iasă din schimb. A fost… aşa cum a fost şi industria clujeană.
