Dublinul a cheltuit, în 2009, 151.863 de euro pentru repatrierea cu avionul a 663 de imigranți comunitari rămași fără slujbă. 394 dintre aceștia au fost români.Potrivit unei organizații pentru drepturile imigranților citată de The Irish Times, un număr semnificativ de imigranți care provin din statele UE, inclusiv din România, riscă să rămână fără adăpost sau se se întoarcă acasă în cazul în care rămân șomeri.
Acestora li se refuză dreptul la ajutorul social suplimentar în valoare de 169 de euro săptămânal, destinat acoperirii necesităților de bază. Situația calificată drept „nedreaptă” de organizația Crosscare Migrant Project (CMP), are drept cauză aplicarea inconsistentă a regulilor privitoare la șederea în Irlanda.
Un cetăţean irlandez sau un muncitor emigrant dintr-un stat UE se califică pentru a primi asistenţă socială dacă este „rezident pe termen lung” în Irlanda. „Rezidenţa pe termen lung” se stabileşte în funcţie de cinci criterii: durata şi continuitatea şederii în Irlanda sau în alte părţi ale Ariei Comune de Circulaţie, durata şi scopul oricărei absenţe din Irlanda sau Common Travel Area, natura şi tipul de slujbă pe care o are, principalul centru de interes, intenţiile viitoare de a locui în Irlanda.
Nici unul dintre cei cinci factori nu sunt concludenţi şi fiecare caz trebuie tratat individual, precizează The Irish Times. Însă prevederile stipulează că muncitorii imigranţi din UE care au avut continuitatea unui loc de muncă timp de 52 de săptămâni se califică pentru indemnizaţia suplimentară cât timp sunt şomeri. Pentru acei muncitori imigranţi din UE care şi-au pierdut slujba înainte de a împlini un an de continuitate ca angajaţi, indemnizaţia suplimentară poate fi plătită pentru şase luni.
Astfel, unor muncitori, nu le-a fost acordat ajutorul social deși au plătit contribuții numeroase la fondul asigurărilor sociale în perioada în care au fost angajați. În lipsa ajutorului, mulți muncitori sunt nevoiți să părăsească Irlanda. Numai în 2009, statul irlandez a plătit bilete de avion pentru repatrierea a 394 de români, 93 de polonezi, 52 de letoni, 47 de slovaci, 33 de cehi, 16 lituanieni, 14 bulgari, nouă maghiari și cinci estonieni. CMP crede că o parte dintre acești repatriați ar fi putut beneficia de ajutoarele sociale de stat.