In urma anunţului făcut de Parohia Ortodoxă Română „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare în care este menţionată apropiată slujbă de resfinţire a bisericii parohiale, vechea Catedrală greco-catolică a Maramureşului, conducerea Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Maramureş a remis publicităţii un comunicat de presă în care îşi exprimă stupefacţia şi regretul că Biserica Ortodoxă Română nu doreşte retrocedarea vechiului lăcaş de cult ce a aparţinut greco-catolicilor, cauză aflată şi pe rol în instanţele de judecată. Ba mai mult, parohia ortodoxă a programat o slujbă de resfinţire a acestei biserici simbol din municipiul Baia Mare.
Comunicatul oficial din partea Biroului de Presă al Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Maramureş, faţă de evenimentul resfinţirii vechii Catedrale greco-catolice “Adormirea Maicii Domnului”din Baia-Mare de către Biserica Orotodoxă Română
Episcopia Greco-Catolică de Maramureş a luat la cunoştinţă cu stupoare şi doreşte să-şi exprime punctul de vedere privind momentul aniversar a “100 de ani de existenţă” organizat de actuala Parohie Ortodoxă Baia-Mare I “Adormirea Maicii Domnului“, precum şi faţă de resfinţirea bisericii parohiale, eveniment care va avea loc duminică, 21 august a.c.
Ne exprimăm nedumerirea vizavi de acest eveniment, având în vedere faptul că această biserică este Catedrală greco-catolică. Construită în anul 1911 de către canonicul Alexandru Breban, în mare parte din fonduri proprii, biserica a devenit Catedrală în data de 5 iunie 1930, prin bula papală Sollemni Conventione a Papei Pius al XI-lea. În această Catedrală a fost instalat Episcopul greco-catolic Dr. Alexandru Rusu, în data de 2 februarie 1931, unde a rămas să îşi păstorească credincioşii până la arestarea sa, în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948. După această dată, Catedrala a fost preluată în mod abuziv de către autorităţile comuniste, în urma desfiinţării Bisericii Greco-Catolice, prin Decretul 358/1948, fiind predată ulterior Bisericii Ortodoxe.
Odată cu punerea în libertate a Bisericii Greco-Catolice, prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, prin care a fost abrogat Decretul 358/1948, Catedrala a devenit obiectul a nenumărate revendicări, atât pe calea dialogului cât şi, mai recent, prin justiţie.
Este regretabil că acest eveniment are loc înaintea soluţionării litigiului privind proprietarul de drept al acestei Catedrale. Subliniem faptul că doar Episcopia Greco-Catolică de Maramureş nu a intrat în posesia propriei Catedrale episcopale, celelalte Episcopii greco-catolice din România preluându-şi Catedralele episcopale în ultimii 21 de ani.
Acest eveniment aniversar, din păcate, nu are menirea de a rezolva situaţia, ci, dimpotrivă, poate fi calificat drept o falsificare a istoriei, o ştergere a memoriei şi un furt al identităţii, lucruri care nu ajută nicidecum la restabilirea situaţiei de drept.
Făcând apel la înţelepciunea şi spiritul creştinesc al ierarhiei ortodoxe maramureşene, avem speranţa că în cel mai scurt timp situaţia juridică a Catedralei se va reglementa în spiritul adevărului şi al iubirii frăţeşti.
