„Charles August Lindbergh s-a născut la 4 februarie 1902, în localitatea Detroit din statul Detroit (America de Nord). După tată este de origine suedez, iar după mamă este englez, cu un amestec de sânge francez. Deci un american adevărat. Căci, amalgamul popoarelor europene a dat poporul american de azi.
Tinereţea lui Charles Lindbergh
„Micul Charles a frecventat şcoala primară din Little-Falls, după trimiterea tatălui său în Sfatul din Washington, întreaga familie s-a mutat la Washington. Pentru prima dată micul Lindbergh a văzut un aeroplan adevărat, la vârsta de 8 ani, făcând exerciţii deasupra Capitolului din Washington. <
În anul 1921, Lindbergh este student al Universităţii din Wisconsin. Examenele le-a depus toate cu mare succes, obţinând diploma de inginer mecanic. A trăit tot timpul o viaţă cumpătată, necăutând societatea uşuratică a colegilor săi. Trăia singuratic, în lumea visurilor sale.
Unica sa pasiune a devenit aviatica. Construia acasă în singurătatea lui – diferite planuri de aeroplane şi desena motoare mecanice. Însă, dragostea sa pentru aviaţie nu s-a mărginit numai la atât. După o scurtă ezitare, Charles Lindbergh este apoi elev al şcoalei de aviaţie din Lincoln. Termină cu un strălucit succes această şcoală, obţinând brevetul de pilot.
Vis care devine realitate
În anul 1923, cel mai fericit om din America a fost fără îndoială Charles Lindbergh. Din banii agonisiţi cu muncă grea, a reuşit să-şi procure un mic avion, trăind de aici încolo numai pentru aviaţie. Timp îndelungat s-a susţinut din banii câştigaţi cu aeroplanul său. Pentru câţiva dolari înălţa în văzduh, pe acei curioşi să cunoască senzaţiile unui zbor. În acest mod, numele lui Lindbergh – care apoi a cutreierat toată America – a fost cunoscut peste tot. Au urmat câteva aventuri aeriene, apoi la vârsta de 22 de ani, la data de 5 ianuarie 1924, Lindbergh se prezintă la şcoala militară de piloţi din Brooksfield, unde depune examenul de primire cu succes. Toate reuşesc de minune. Din 120 de candidaţi reuşiţi, 24 trec mai departe de Kelly – unde este un institut de specializare. Natural, între aceşti 24 figurează şi Lindbergh.
În 1926 Lindbergh face o vizită la câţiva bogătaşi şi bancheri, spunându-le următoarele: <
După mai multe discuţii şi ezitări, opt dintre bancherii vizaţi au semnat suma necesară pregătirilor traversării oceanului. La data de 28 februarie 1927 s-a început construirea avionului <
Deasupra Oceanului Atlantic
La 19 mai 1927 Lindbergh pleacă singur să încerce imposibilul. Traversarea Oceanului Atlantic se credea o imposibilitate, o nebunie, de către toată lumea.
În dimineaţa zile de 19 mai 1927, era ploaie şi semi-întuneric, Lindbergh se înalţă fără nici un ajutor, singur cu avionul său <
Încordare generală. Teama unui eşec şi al unei tragedii pe întinsul ocean trăia în sufletele fiecăruia.
I am Lindbergh
Seara zilei de 21 mai 1927. Aerodromul din LeBourget este împresurat de mii de oameni cari au venit să vadă <
Emoţie şi enervare peste tot. În sfârşit, deasupra aerodromului apare un avion. Reflectoarele îl luminează şi îi arată locul de aterizare. Avionul aterizează uşor. Are un singur pasager. Este Charles Lindbergh.
E seara la orele zece şi douăzeci şi două de minute,
<>. Unde sunt? – întreabă tânărul blond, care sare uşor din avion fără emoţii, parcă ar fi sosit din vecini.
Urale, strigăte, apoi cordonul de soldaţi a fost rupt şi publicul entuziast îl aclamă frenetic pe Lindbergh, <
În ziua următoare este sărbătorit de tot Parisul. Om viu încă nu a fost sărbătorit ca Charles Lindbergh. Oficiul telegrafic din Paris îi înmânează mii de telegrame de felicitare din toate părţile lumii.
Bleriot îl salută pe Lindbergh. Preşedintele republicei franceze înfige personal ordinul legiunei de onoare pe pieptul aviatorul Lindbergh. Acesta îşi rosteşte prima cuvântare la radio, din balconul Aero-clubului din Paris. Guvernul francez dă un banchet în onoarea lui. Este apoi invitat de Foch, Joffre, Briand, Painleve.
În Belgia, primul-ministru Jaspar îi comunică invitaţia regelui Albert. Este decorat cu cea mai mare distincţie belgiană, <
În sfârşit, după atâtea sărbătoriri, la data de 4 iunie se îmbarcă pe vaporul american <
Preşedintele Statelor Unite, Coolidge, ţine o cuvântare istorică în Casa Albă unde relevă fapta nemuritoare a lui Charles Lindbergh.
Este numit colonel al armatei americane. Mai târziu, ministru al Statelor Unite la Mexico.
Apoi se căsătoreşte şi trăieşte fericit, fiind stimat şi iubit de toată lumea.
Fuga în Europa
Din căsătorie are doi copii. Urmează senzaţia sângeroasă relatată de toată presa mondială. Răpirea copilului lui Lindbergh. Cercetări zadarnice. Apoi asasinarea copilului şi prinderea lui Hauptman.
Acum Charles Lindberg fuge. Fuge deghizat în Europa, unde încă nu sunt gangsterii organizaţi pentru răpirea copiilor. Îi e frică de răpirea celuilalt fiu.
La Londra a sosit tot ca acum opt ani, în uralele şi entuziasmul general. Totuşi e o deosebire în sosirea de atunci şi sosirea de acum. Atunci Lindbergh a vorbit la radio şi a salutat publicul. Acum însă imediat s-a aruncat într-un automobil cu copilaşul strâns în braţe şi a fugit nevăzut de nimeni, într-un hotel bine păzit de agenţii secreţi ai poliţiei engleze.
Iată în câteva cuvinte, gloria şi tragedia lui Charles Lindbergh. Colonel la vârsta de 26 de ani, om bogat, respectat şi iubit – şi totuşi aşa de nefericit. Toată gloria lui s-a preschimbat în tristeţe şi suferinţă”. [„Gazeta de Vest”, Anul VIII, nr.1672, Oradea, 19 ianuarie 1936].
