Istoria Grădinii Botanice din Cluj începe din 1872, când a fost amenajată o mică grădină ştiinţifică, sub patronajul Universităţii Francisc Iosif. În timpul primului război mondial, pe actualul amplasament al grădinii, au fost cultivate zarzavaturi şi fructe pentru refugiaţi. Actuala Grădină Botanică a fost mutată, mărită şi înfrumuseţată de unul dintre cei mai mari naturalişti români, savantul Alexandru Borza. El a inaugurat noua grădină botanică a Clujului în anul 1925, iar potrivit presei vremii, în acea perioadă era cea mai frumoasă din lume.
În anul 1930, Alexandru Borza a început construirea serelor, iar în anul 1960 au fst adăugate noi sere. În prezent, aceste sere au o suprafaţă de 3.500 de metri pătraţi şi adăpostesc plante rarisime. De exemplu, lotusul amazonian, ale cărui frunze au un diametru de un metru şi jumătate, ori palmierii din Insulele Canare, un soi extrem de rar. Există şi o impresionantă colecţie de orhidee şi de ferigi, dar şi cactuşi care înfloresc doar o dată la o sută de ani. De asemenea, terenul accidentat al grădinii a permis amenajarea unei colecţii unice de exemplare din flora României. În incinta Grădinii Botanice se află şi Muzeul Botanic, Herbarul Grădinii Botanice şi Biblioteca de Botanică.
