„Preşedintele Franţei plecase din Paris ieri seară pentru Monthrison, unde trebuia să se inaugureze monumentul ridicat în memoria senatorului Raymond, mort în serviciul Franţei.
Călătoria preşedintelui a fost întunecată de un penibil accident care, din fericire, nu va avea urmări rele.
Deşi suferind de gripă, domnul Deschanel n-a vrut să contramandeze plecarea la Monthrison. Pe drum, preşedintele Franţei simţindu-se incomod din cauza căldurei, s-a ridicat şi s-a dus la fereastra compartimentului pe care a deschis-o ca să ia aer.
Lovit de aerul tare al noptei, a alunecat pe fereastra foarte largă a vagonului, căzând pe linie.
Revenindu-şi imediat din zăpăceala căderei, domnul Deschanel s-a putut ridica şi să se ducă la primul canton.
Subprefectul din Montargis prevenit imediat, a sosit cu automobilul luând pe Deschanel la subprefectură.
Preşedintele Franţei s-a ales numai cu câteva contuzii, fără gravitate”. [„Universul”, Anul al XXXVII-lea, nr.129, Bucureşti, 27 mai 1920].
Domnul Millerand povesteşte cum s-a produs accidentul
„Domnul Millerand a povestit ieri seară accidentul întâmplat domnului Deschanel, aşa cum l-a auzit chiar de la preşedintele Franţei:
Începutul călătoriei s-a petrecut fără nici un incident. Pe la orele 10 seara, domnul Deschanel s-a retras în camera de culcare, ale cărei perdele le lăsase jos. Cineva din anturajul său i-a observat că afară e o căldură înăbuşitoare insistând să lase ferestrele închise.
După ce toată lumea s-a retras, domnul Deschanel s-a culcat şi a adormit. Pe la orele 11 şi trei sferturi s-a deşteptat indispus de căldură. Vrând să deschidă fereastra, care rezista, domnul Deschanel a apăsat cu toată puterea. Fereastra a cedat şi domnul Deschanel a fost aruncat afară cu atât mai uşor cu cât ferestrele de la vagoanele prezidenţiale n-au bare de sprijin şi sunt la o înălţime de mai puţin de un metru de pământ.
Trenul mergea cu o viteză mai mare de 50km/h.
Printr-o întâmplare providenţială, domnul Deschanel a căzut pe un talus se iarbă spre stânga direcţiunii în care mergea trenul.
Puţin mai târziu, un supraveghetor al liniei, a descoperit pe linie pe domnul Deschanel pe care l-a condus până la cantonul cel mai apropiat unde preşedintele Franţei, cu totul ameţit, a căzut într-o toropeală, până la sosirea subprefectului de Montargis, care l-a condus la el acasă.
Este într-adevăr un noroc fără pereche, a adăugat domnul Millerand, că domnul Deschanel a scăpat din acest accident şi toată lumea în Franţa se bucură.
Starea lui Deschanel
Domnul Deschanel a plecat din Montargis, unde fusese transportat după accident şi a sosit la Paris duminică seară.
Preşedintele republicei a petrecut o noapte bună.
Marţi dimineaţa domnul Deschanel se simţea aşa bine dispus încât şi-a manifestat intenţia să prezideze consiliul de miniştri ce trebuia să se ţină la orele 10 la Elysee. A trebuit însă să renunţe în urma prescripţiunilor medicilor care i-au impus un repaus absolut, recomandându-i chiar să meargă la ţară.
Ziarele constată în unanimitate consternaţia generală şi manifestaţiile de simpatie respectoasă provocată peste tot acest accident”. [„Universul”, Anul al XXXVII-lea, nr.130, Bucureşti, 28 mai 1920].
