Reprezentanţii Uniunii Europene examinează, luni 19 august, la Bruxelles, situaţia din Egipt unde intervenţia armatei împotriva Fraţilor Musulmani s-a soldat cu veritabile masacre şi a creat o atmosferă de haos. Europenii încearcă să adopte o poziţie comună faţă de regimul militar de la Cairo, într-un context în care vechi dileme revin în discuţie, cum ar fi compatibilitatea dintre democraţie şi islamism.Nimic nu este simplu cînd vine vorba de examinarea unor evenimente precum cele din Egipt, unde istoria, tradiţiile locale şi interesele geostrategice, ca să nu mai vorbim de acumularea de conflicte şi de resentimente, complică elaborarea unei strategii. In principiu, europenii spirijină ideea de democraţie, iar victoria preşedintelui Morsi la primele alegeri libere din Egipt a fost un prim exerciţiu democratic. In acelaşi timp analiştii occidentali nu sunt atît de orbi încît să nu constate că în spatele său se afla o mişcare, cea a Fraţilor Musulmani, cu o ideologie profund anti-occidentală şi retrogradă, potrivit www.rfi.ro.
Tot aşa, în principiu, occidentalii resping ideea de violenţă în viaţa politică. Ei au şi condamnat cu vehemenţă masacrele comise în ultimile cinci zile de puterea militară de la Cairo. Din punct de vedere pragmatic, însă, atît europenii cît şi americanii au nevoie de un interlocutor geostrategic în regiune, iar armata egipteană se confundă practic, în prezent, cu statul egiptean: ea este singura forţă organizată, este singura instituţie care funcţionează şi tot ea este garantul păcii în regiune, securitatea Israelului depinde de menţinerea acordului de pace semnat în 1979 cu Egiptul.
Europenii mai trebuie să ţină cont, în adoptarea poziţiei lor faţă de Egipt, şi de contextul regional şi chiar internaţional. In timp ce micul stat Qatar rămîne principalul furnizor de fonduri al Fraţilor Musulmani, şi a sperat să joace un rol în politica internă a Egiptului prin intermediul acestora, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Kuweitul sprijină fără rezerve puterea militară încarnată de generalul Sissi. Chiar şi la ONU, ţări precum China şi Rusia au evitat să adopte un ton prea citic faţă de regimul militar egiptean, în ciuda faptului că acesta a oprit de fapt procesul democratic.
Decretarea unor sancţiuni severe împotriva Egiptului, în acest context, ar alimenta elanul Fraţilor Musulmani care au lansat noi apeluri la rezistenţă, sau ar putea fi interpretate ca un sprijin moral de grupurile islamiste egiptene pe cale de a se radicaliza. A nu-i averiza pe generalii egipteni că au adoptat o metodă greşită ar fi însă la fel de grav din partea unei Europe care se doreşte campioană în materie de apărare a drepturilor omului. Iată în ce situaţie dilematică se află Occidentul. De mai multe ori el şi-a rezolvat această dilemă prin sprijinirea aşa-zişilor „islamişti moderaţi”. De altfel atît americanii cît şi europenii au sperat că Morsi va încarna această tendinţă şi i-au deschis porţile. Greu de găsit însă, în Egipt, în acest moment, un curent „moderat”. Pasiunile sunt extrem de aprinse iar un reporter al televiziunii franceze afirma recent că ura şi răzbunarea sunt sentimentele care îi animă în acest moment pe oameni şi nu ideea de reconciliere şi de moderaţie.
