Andrei Gheorghe demisionează din funcţia de consilier pe probleme de comunicare al ministrului de Finanţe, Sebastian Vlădescu.
Potrivit unor surse din minister, el şi-a scris demisia şi urmează să i-o înmâneze ministrului Vlădescu.Deocamdată nu se ştie care ar fi motivul demisiei. Andrei Gheorghe a fost numit responsabil de coordonarea Departamentului de Comunicare din cadrul Ministerului de Finanţe la începutul lunii ianuarie.
Cea mai recentă “măsură” implementată de Andrei Gheorghe a fost schimbarea culorii site-ului oficial al Ministerului de Finanţe din albastru în violet. Contactat de jurnaliştii de la Gândul, el a dat o explicaţie plastică modificării cromatice prin care a trecut site-ul.
“Este vorba de o seducţie voită, prin amplificarea terţiarului imaginar, care, inevitabil şi mefistofelic, va duce la repetarea inversă a numelui lui Sebastian Vlădescu, pentru subjugarea totală şi fiscală a iobagului român” a spus Andrei Ghorghe.
Ulterior, el a revenit asupra declaraţiei spunând că a găsit de cuviinţă că violetul este o culoare care se potriveşte, în aceste zile, ministerului condus de Sebastian Vlădescu.
Din prima declaraţie a consilierului ministrului de Finanţe pe probleme de comunicare, înţeleg că noi – contribuabilii – suntem catalogaţi ca făcând parte din categoria “iobagul român”. Probabil aceasta este şi opinia ministrului Vlădescu, relativ la cetăţenii României, aceştia fiind luaţi în calcul doar ca plătitori de taxe şi impozite şi ca potenţiali susţinători în campaniile electorale. Viziunea dânsului – adică felul în care România trebuie să arate în viitor – imaginează, probabil, o ţară de “iobagi” aserviţi intereselor economice ale tuturor (mai puţin ale românilor) transformaţi în slugi la ei acasă, a căror datorie este aceea de a plătii “centura de siguranţă”, pe care Guvernul – în marea lui înţelepciune – i-a agăţat-o de gât.
De altfel, distrugerea sistematică şi metodică a industriei şi a agriculturii româneşti în cele două decenii scurse de la aşa-zisa revoluţie, este pe cale de a aduce România într-un Ev Mediu scos din negura istoriei şi reactualizat conform standardelor contemporane impuse de “necesitatea modernizării României”. Cred că nu suntem departe, dacă ne raportăm la numărul şi imbecilitatea taxelor scornite. Faptul că acest deziderat este pe cale să devină realitate e susţinut şi de declaraţia premierului Emil Boc, la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România, potrivit căruia ţara noastră trece prin cea mai grea perioadă de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Deci regresul economic al ţării este certificat oficial. Politologul Silviu Brucan făcea o prognoză, prin anii ’90, potrivit căreia România are nevoie de circa 20 de ani pentru a se apropia de standardele europene. A uitat doar să specifice diracţia în care trebuie să meargă pentru a atinge standardul respectiv.
Actualul preşedinte, în campania electorală de la sfârşitul anului trecut, a făcut şi el o prognoză, afirmând la Etno TV că “românii vor trăi extraordinar de bine peste vreo 15 – 20 de ani”. Deşi nu sunt un apologet al puterii, de data acsasta sunt de acord cu domnia sa. Există două posibilităţi: pe de o parte, peste 15 – 20 de ani el nu va mai fi preşedinte (dacă nu se modifică între timp Constituţia), iar pe de altă parte mulţi dintre contribuabilii români se vor fi “mutat” la cele veşnice, scăpând de statutul de cobai, în virtutea căruia au fost siliţi să suporte toate “experimentele” democratice de reformare şi modernizare a României.
Obrăznicia şi impertinenţa este la “ordinea zilei” în sânul actualei puteri. Nu mă miră răspunsul flegmatic al lui Andrei Gheorge, aruncat într-un total dispreţ faţă de contribuabili. Mai zilele trecute, un reprezentant al grupului parlamentar PDL prezent la emisiunea Danei Greucu, “La ordinea zilei”, chestionat despre starea deplorabilă a drumurilor, a răspuns că aceasta se datoreşte faptului că circulăm pe ele. Stupefiant! Fără comentarii!
Nu mă mai miră nimic şi mă aştept la orice din partea actualei puteri! Ministrul Muncii a anunţa că şomajul s-a stabilizat, cu toate ca rapoartele Băncii Naţionale şi statisticile semnalează o tendinţă crescătoare a acestuia. Nu mă miră nici iscusinţa lui Vlădescu în a născoci noi taxe şi impozite. Ultima găselniţă vehiculată este impozitarea persoanelor cu dizabilităţi. Atunci, impozitarea tuturor pensiilor nu poate deveni realitate?
Sigur, toate sunt la nivel de zvon, menit a lua “temperatura” opiniei publice şi pregătirea “pilulei de ceanură” care să otravească definitiv traiul zilnic al umilului contribuabil român. Parcă văd că după nenumărate tentative de a “implementa” noi taxe şi impozite menite a redresa bugetul, puterea va arunca bomba: “Am încercat diverse tipuri de a colecta bani! Nu aţi fost de acord! În consecinţă, majorăm TVA-ul!”.
Înclin să-i dau dreptate preşedintelui PNL, Crin Antonescu, potrivit căruia fiecare zi cu actualul Guvern este “o pagubă pentru România şi pentru români”. Afirmaţia a fost făcută joi, într-o conferinţă de presă, la Alba Iulia. Întrebat cât va rezista actualul Guvern, Crin Antonescu a răspuns că atâta timp “cât îl suportă, cât îl înghit românii”.
Eu transform afirmaţia sa, într-o interogaţie: “cât îl suportă, cât îl înghit românii” ?
