China este unul dintre cele mai de interes subiecte ale presei economice din întreaga lume şi nu puţini sunt cei care văd în cea de-a doua economie a lumii motorul creşterii globale. Investitorii de top şi fondurile de hedging nu sunt însă atât de optimişti şi avertizează asupra balonului de săpun chinezesc.Economia Chinei a crescut cu 10,3% în 2010, potrivit datelor oficiale de la Beijing. Economia a crescut în medie cu 10% în ultimii 20 de ani – o mare performanţă, fără îndoială -, iar mulţi văd în China locomotiva care trage lumea din recesiune. Mai mult, statul asiatic se implică şi în ameliorarea efectelor crizei datoriilor suverane din Europa, după ce oficialii au anunţat că vor investii miliarde de euro în achiziţia bondurilor ţărilor aflate în dificultate.
Însă, nu toată lumea se uită la China cu optimism. Resorturile creşterii economice ale Chinei nu sunt cunoscute în totalitate – transparenţa nefiind unul dintre punctele forte ale guvernului chinez -, iar cifrele nu pot fi verificate întotdeauna. De asemenea, perspectiva supraîncălzirii unor sectoare cheie nu este una prea depărtată.
The Telegraph scrie despre cantitatea imensă de credit care a irigat economia chineză în 2010: 11 trilioane de yuani (1,23 trilioane de euro).
“Nu e greu să ai creştere de două cifre atunci când pompezi bani în economie ca şi cum nu ai mai prinde ziua de mâine”, spune Alistair Thornton, economist IHS Global Insight în Beijing.
“Băncile împrumută de două ori mai mulţi bani decât o făceau înainte de criza financiară, şi mai tipăresc şi bani noi – cantitatea de bani a crescut cu 50% faţă de acum doi ani”.
Datele oficiale arată că băncile chineze au împrumutat doar 7,95 trilioane de yuani anul trecut. Agenţia de rating Fitch spune însă că împrumuturi de cel puţin 3 trilioane de yuani au fost scoase în afara bilanţului.
Banca centrală chineză a fixat dobânda anuală la 2,75% pentru depozite şi 5,81% pentru credite, diferenţă ce aduce un “profit automat”, spune Thorton, adăugând că “la un moment dat, trebuie să plăteşti pentru asta”.
Ţinta Beijingului pentru volumul creditului ce va fi acordat în acest an este de 7,5 trilioane yuani.
Tot cei de la The Teleraph ne indică şi una din sursele creditului masiv (dincolo de tipărirea de bani noi): depozitele populaţiei. Dacă vor să economisească, chinezii sunt obligaţi să o facă la dobânzi real negative – rata inflaţiei ajunsese la 5,1% în noiembrie, scăzând apoi la 4,6% în decembrie.
De altfel, pentru populaţia săracă a Chinei nu prea există alternativa investiţiilor în imobiliare, aducătoare de randamente superioare. Preţurile din ce în ce mai mari ale proprietăţilor imobiliare rezervă acest domeniu celor cu venituri mai mari şi dezvoltatorilor.
Sectorul imobiliar este un alt motor supraturat al Chinei. Mulţi cred că dezvoltarea intensă se datorează industriei puternice. Fabricile de pe coastă au contribuit, fără îndoială, la dezvoltarea ţării. Însă, fabricile chineze lucrează cu marje reduse de profit, lucru necesar atragerii de comenzi noi din exterior, iar o mare parte din materialele brute trebuie importate.
Grosul banilor a venit din altă parte, anume din imobiliare. La această concluzie a ajuns Peter Heiser, autorul Country Driving, după ce a analizat veniturile unui mic oraş din provincia Zhejiang. PIB per capita al oraşului era de doar 1,146 dolari în 2006, însă autorităţile locale au reuşit să facă investiţii în infrastructură de 8,8 miliarde de dolari între 2000 şi 2005.
Banii au venit din vânzarea de terenuri. Mecanismul este următorul: oraşul se extinde – guvernul cumpără terenurile fermierilor, integrându-le în zona intravilană – terenurile sunt apoi vândute către dezvoltatori, obţinându-se profituri impresionante – zone rezidenţiale, ori fabrici noi îşi fac apariţia, atrase de reducerile de taxe. Schema se reia, autorităţile locale fiind dependente de exinderea oraşului, din moment ce unele din oraşele de pe coastă obţin jumătate din venituri din această schemă. S-a ajuns astfel la situaţia incredibilă în care un oraş construit pentru 1 milion de locuitori să fie aproape gol – cazul Ordos.
Fondurile de hedging şi unii dintre cei mai mari investitori s-au aliniat deja împotriva Chinei. Sfatul lor? Poziţii scurte.
Mark Hart, şeful Corriente Advisors, şi managerul care a făcut profituri uriaşe din prezicerea crizei subprime şi a crizei datoriilor suverane din Europa, crede că statul asiatic este mai degrabă un risc imens pentru întreaga lume. China ar trebui să apese pedala de frână cât mai curând pentru a nu imploda.
Este totuşi greu să încetineşti expansiunea economică a Chinei. Un raport Fitch arată că încetinirea ritmului de creştere a Chinei la doar 5% în acest an, de la cifra de 10% aşteptată, ar duce la prăbuşirea cu 20% a preţurilor mărfurilor, din moment ce statul asiatic stabileşte mare parte din preţul petrolului, cărbunelui şi a metalelor de bază.
“Ne aşteptăm ca prăbuşirea economică declanşată de o reducere a nivelurilor nesustenabile a creditului şi creşterii economice să fie la fel de spectaculoasă ca supraperformanţa Chinei din ultima decadă”, spune Hart.
Un raport al Corriente arată punctele slabe şi îngrijorătoare ale economiei chineze, condusă de o cerere creată artificial de către stat.
China a consumat doar 65% din cimentul produs în ultimii 5 ani, după scăderea exporturilor. De asemenea, există un exces de capacitate 200 milioane tone, pe lângă faptul că ţara poate produce mai mult oţel decât următorii 7 mari producători globali.
În domeniul imobiliar, există un exces de 3,3 miliarde metri pătraţi. Cu toate acestea, se construiesc anual încă 200 milioane metri pătraţi.
Preţurile imobilelor sunt foarte ridicate, astfel că sunt puţini cei care îşi permit să achiziţioneze o casă. În Beijing, preţurilor caselor sunt de 22 ori mai mari decât venitul disponibil.
Profesorul Victor Shih de la Northwestern University, Illinois, estimează că băncile chineze au împrumutat 1,7 trilioane de dolari către companii ce nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Hugh Hendry, fosta vedetă a lumii financiare pe vremea când era la Odey Asset Management, se raliază părerilor celor de la Corriente. Hendry a lansat un nou fond de hedging ce se axează pe eşecul economiei chineze.
Acestora li se mai adaugă și Jim Chanos, managerul fondului de hedging care a făcut avere din descoperirea problemelor afacerii Enron și parierea pe căderea acesteia. Chanos spune că a luat deja poziții short pe China și că țara asiatică înregistrează o creștere atât de puternică drept urmare a bubble-lui masiv din creditare, susținut de prețurile umflate din imobiliare.
Acestea ar putea părea doar considerațiile izolate ale unor fonduri de hedging, spun cei de la The Telegraph, însă faimoasa bancă de investiții Godman Sachs a emis deja o alertă pe termen scurt pentru China, la pachet cu celelalte țări din grupul BRIC.
Rămâne de văzut dacă majoritatea investitorilor va lua în considerare avertismentele fondurilor de hedging și dacă statul asiatic va reuși să controleze capcana în care pare că a ajuns.
