Participarea la referendum n-ar fi trebuit să suprindă pe nimeni, cifrele din sondaje trebuiau ponderate, cel puţin în comentarii
•Dacă am fi făcut o analiză la rece am fi văzut că, scoţând 30% dintre cei despre care puteam presupune că vor boicota acest referendum, electoratul Partidului Comuniştilor, ar mai fi rămas circa 60 şi ceva-70%, la care ar trebui adăugaţi şi cei plecaţi din R. Moldova. Practic, sarcina AIE ar fi fost să aducă la vot jumătate din cei pe care i-am menţionat. Ceea ce nu ar fi fost o treabă foarte uşoară şi nu cred că optimismul ar fi fost justificat.
•A apărut în sondaje un optimism exacerbat, dar care se datorează lipsei de capacitate analitică a unor comentatori politici, pentru că ideea de 50-60-70% prezenţă la vot părea şi atunci una cel puţin exagerată.
•N-aş spune că prezenţa la vot este una bună, dar n-aş spune nici că nu se aştepta nimeni ca referendumul acesta să nu fie validat.
•În R. Moldova este o tradiţie ca întrebarea de dezirabilitate din sondaje (n. red. privind intenţia de a merge la vot) să dea un procent mai mare cam cu 15-20 de puncte procentuale mai mult decât actul propriu-zis. Prin urmare, cel puţin la nivelul comentariului post-sondaj ar fi trebuit ponderate cifrele foarte entuziaste. În al doilea rând, sigur că oamenii au declarat, dar probabil că mulţi dintre ei au fost influentaţi ulterior de campania foarte puternică pornită de comunişti împotriva referendumului. Şi în al treilea rând, văzând datele acestui sondaj s-au demobilizat ei înşişi considerând că treaba este ca şi făcută şi nu este nevoie de aportul lor în această provocare electorală, civică şi politică până la urmă.
•A pune rezultatul în termeni de eşec, de lipsă de soluţii, de aproape catastrofă este cel puţin exagerat. Referendumul a fost o propunere prin care s-a încercat soluţionarea crizei constituţionale din R. Moldova. Una dintre propuneri. (…)
De ce n-au mers moldovenii la urne?
Sunt mai multe explicaţii, acum este greu să le decelăm importanţa, dar:
1. AIE n-a avut un staff comun, deci n-a lucrat împreună pentru a aduce la mintea, sufletul şi urechile alegătorului importanţa acestui referendum şi chiar miza acestuia
2. a existat un boicot al comuniştilor, care a fost destul de agresiv mai ales în teritoriu
3. sondajele de opinie au sugerat că nu e nevoie să meargă cetăţeanul R. Moldova la vot pentru că va merge vecinul lui; dacă îi spui că 70-80% vor fi prezenţi şi vor vota pentru alegerea directă a preşedintelui, asta a fost o formă foarte subtilă de demobilizare, chiar dacă nu s-a intnenţionat asta
4. au fost şi mai multe teme care s-au suprapus peste problematica referendumului; au început discuţii adiacente legate de corupţie, de AIE şi corupţia, de teme care duceau mai degrabă spre ideea de post-referendum, adică alegeri prezidenţiale şi parlamentare – aşa că lumea a uitat miza referendumului
Comuniştii clamează o victorie cel puţin morală. Ce se va întâmpla după referendum? Ce se va intampla cu AIE? A fost un duş rece care îi va face mai precauţi pe lideri în campania pentru alegerile parlamentare?
•Există mai multe formule. Preşedintele Ghimpu a sugerat încă de ieri (n.red duminică), după ce s-au dat publicităţii rezultatele referendumului şi anume că normal constituţională îl obligă să dizolve parlamentul. Şi a sugerat domnia sa: cu cât mai repede, cu atât mai bine. Asta înseamnă că putem, teoretic, avea alegeri parlamentare, însă depinde de decizia pe care o vor lua împreună membrii AIE, care vor muta problema alegerii preşedintelui în viitoarea legislatură. Şi în viitoarea legislatură se poate relua problema reformei constituţionale în R. Moldova, Constituţia în integralitatea ei, pentru că există foarte multe probleme, şi unul dintre elementele vizate ar putea fi şi maniera de alegere a preşedintelui.
•În ceea ce priveşte jubilaţia Partidului Comuniştilor, aş spune – în simpla calitate de sociolog – că nu cred că lucrurile ar trebui privite chiar atât de optimist, pentru că AIE a adus la vot circa 780.000 de votanţi, aproape la fel câţi au votat-o la alegeri. Practic şi-au menţinut numărul de votanţi, în condiţiile în care, cu siguranţă, miza referendumului n-a fost atât de puternică precum cea a alegerilor parlamentare.
•Comuniştii spun că au avut o victorie pentru că au blocat referendumul. Trebuie să fim foarte atenţi, pentru că e mult mai uşor să ţii omul acasă decât a-l aduce să voteze pentru tine. Gestul de a nu vota este unul negativ, foarte uşor de făcut. Asta nu înseamnă că, daca vor fi alegeri parlamentare, pe cei pe care comuniştii i-au ţinut, teoretic, acasă, vor reuşi să îi aducă mâine să voteze pentru ei. Aşa că acest lucru nu ar trebui să stârnească jubilaţia comuniştilor. AIE a arătat că şi-a menţinut electoratul, dar deocamdată PCRM nu a făcut această probă. Lucrurile nu sunt clare, zarurile nu au fost aruncate şi s-ar putea ca, vorba aceea, cine râde la urma râde mai bine.
•Cum vor participa membrii AIE la alegeri, în ce formulă, în ce tip de aranjament formal, până unde va merge acordul lor formal şi chiar informal, asta urmează să decidă liderii AIE. Problema de fond este că acest referendum a fost un duş rece, care pe unii i-a răcit mai tare, pe alţii mai puţin, depinde de gradul de încălzire la care era fiecare lider, de gradul de entuziasm pe care îl avea fiecare lider, de gradul de încredere pe care îl manifestă fiecare lider al AIE.
•Este un test peste care AIE poate trece, trăgând cele mai bune învăţăminte. În acest moment fiecare partid din AIE a avut o şedinţă de lucru, urmează ca soluţiile pe care fiecare le are să fie spuse la şedinţa AIE şi decizia să fie luată în comun. Este deja un semn bun, un pas pozitiv că soluţia e dată în urma unei şedinţe comune a AIE şi că niciun partid nu s-a grăbit să iasă cu soluţii individuale la o problemă comună a Alianţei.
Moldovenii din diasporă au venit în număr mare la vot – 19.703 – şi doar 397 au votat împotriva alegerii directe a preşedintelui. Ce a însemnat ponderea votului lor?
•Mobilizarea la vot în diasporă a fost mult mai mare comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în R. Moldova, pentru că acolo boicotul comuniştilor nu a contat. Ponderea comuniştilor în diasporă este mult mai mică. Prin urmare ei nu au fost blocaţi de acest motiv. Sigur că prezenţa lor la urne a fost mai puternică, dar nu la nivelul la care ne putem aştepta în cazul unor alegeri, pentru că miza referendumului a fost mult mai mică.
•Resursele financiare pe care le au cetăţenii R. Moldova din afara frontierelor sunt destul de limitate. Mulţi dintre ei au preferat sau au declarat că nu fac două drumuri până la secţia de vot, ci vor face unul singur, la votul la alegeri. Este foarte plauzibil să ne aşteptăm ca la alegerile parlamentare să avem o prezenţă a cetăţenilor din R. Moldova din diaspora mult mai mare.
•Nivelul de informare în rândul lor a fost destul de scăzut. Pentru că a fost dificil să se facă în rândurile diasporei o campanie judicioasă. Referendumul a fost un soi de test, de încercare pe care au trebuit s-o treacă instituţiile R. Moldova şi în vederea unor alegeri parlamentare. Faptul că s-au deschis foarte multe secţii a presupus un efort logistic destul de mare, dar el va fi mai uşor de făcut când vor fi alegerile parlamentare, pentru că există deja un fel de repetiţie.
•În momentul alegerilor parlamentare voturile cetăţenilor din afara R. Moldova se vor adăuga. Acum cei din afară au tras într-un fel în jos, pentru că aici s-a călculat rata minimă de participare de 33%. Şi atunci s-a comparat cu cei care au votat şi cu cei care au fost înscrişi pe liste. Şi ponderea lor de participare a fost mai mică decât ponderea la nivelul R. Moldova. Asta e explicaţia pentru care deşi au votat mai mult au tras în jos rezultatul referendumului, ceea ce nu va fi posibil în alegerile parlamentare. Pentru că orice vot din diasporă – care este, în general în proporţie de 90% în favoarea AIE, în special PLDM şi PL – acel vot se va adăuga şi importanţa lor pentru decizia finală va fi mult mai mare.
Comisia Electorală Centrală din Republica Moldova a decis: participarea la referendum a fost de 29,05%. Referendumul nu poate fi validat
