Vechile civilizaţii erau şi ele atente la adaptarea la ora de vară. De exemplu, în Imperiul Roman, diferenţa se făcea la „hora tertia”.
Ceasurile de apă ale romanilor aveau diferite scale pentru lunile anului. La latitudinea Romei a treia oră de după răsărit, hora tertia, era mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de momentul anului.
Astfel, la solstiţiul de iarnă, hora tertia începea la ora 09:02 (după standardele moderne de timp) şi dura 44 de minute, iar, la solstiţiul de vară, începea la ora 06:58 şi dura 75 de minute.
Orele inegale au dispărut treptat, dar sunt încă folosite la mănăstirile de pe muntele Athos şi în ceremoniile evreieşti.
