Rânduiala Noului An Bizatin este legată de un ciclu de impozitare stabilit în cadrul Imperiului Roman și care se referea la o perioadă de 15 ani. Impozitele colectate în primii cinci ani erau folosite pentru dotarea cu armament a legiunilor, cei din al doilea ciclu de cinci ani pentru plata lefurilor soldaților, iar impozitele colectate în cel treilea ”cincinal” erau utilizate pentru dotarea templelor.
În prezent, mai există un singur teritoriu în lume unde Noul An este calculat după calendarul bizantin. Este vorba de statul monastic al Muntelui Athos, unde până și orele sunt calculate după vechea metodă romană, preluată apoi de bizantini. Calendarul bazat pe Nașterea Domnului ca dată fundamentală a fost creat de un călugăr originar din Dobrogea, Dionisie Exiguul, în anul 527, iar calendarul bazat pe data de 1 ianuarie ca început a noului an a fost introdus în Occident în secolul al IX-lea și a fost preluat apoi, treptat, în toată lumea creștină.
Indictionul este celebrat pe Muntele Athos, o comunitate semiautonomă unde există 20 de mănăstiri, 12 schituri și o serie de chilii independente, locuită exclusiv de călugări. Potrivit ultimului recensământ din Grecia, în anul 2011, pe Muntele Athos, unde încă mai flutură flamura bizantină, trăiau 1.830 de călugări. Prima mănăstire de pe Muntele Athos a fost creată de Sfântul Atanasios în Evul Mediu, îm baza unei legende pioase, neatestată de nici un document biblic, care afirmă că Fecioara Maria a r fi fost purtată de furtună până pe țărmurile atonite, în timp ce mergea în vizită la Lazăr cel Înviat, care devenise episcop al Ciprului.
