Potrivit regulii de aur a creştinismului, “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Nu pun la îndoială calitatea de bun creştin al domnului ministru Mihai Şeitan şi ai celor care îl susţin, ci informaţiile de care dispun în ceea ce priveşte capacitatea de muncă a unor categorii de angajaţi, din anumite sectoare de activitate, la o vârstă de peste 60 de ani.Prelungirea şi egalizarea vârstei de pensionare la 65 de ani pentru femei şi bărbaţi, aşa cum prevede un proiect de lege aflat în dezbaterea Guvernului, nu ţine cont de speranţa de viaţă scăzută din România în comparaţie cu alte ţări din U.E şi nici de capacităţile fizice ale celor cărora urmează să li se aplice această lege.
Sigur, este foarte uşor – vorba lui Eminescu “Să faci legi şi să pui biruri, să vorbeşti filosofie” – şezând într-un fotoliu confortabil, pe un salar la care omul de rând nici nu cutează să viseze. Este uşor să debitezi nişte inepţii pe care să le transpui în texte imbecile şi să le dai apoi valoare de lege, fără să te atingă şi fără să ai habar de realitate.
Domnul Mihai Şeitan are 63 de ani. Probabil, spaima dânsului de a fi scos la pensie, îl determină să susţină prelungirea perioadei active, până la vârsta de 65 de ani. De ce nu se gândeşte el şi acoliţii lui care pretind că ne reprezintă, la o variantă diferenţiată de aplicare a legii, în funcţie de sectoarele de activitate? Ce vor oamenii aceştia? Să murim în funcţie, ca să nu mai creem presiune asupra bugetului de pensii? Ce cred ei despre noi? Ne consideră semeni ai lor, sau doar simple cifre contând numai la plata dărilor către stat şi în campaniile electorale?
Am senzaţia că aceşti domni, vor să ne extermine ştiinţific, cu legea în mână. Le-aş sugera să se gândească la un proiect de lege, prin care să se acorde câte o pastilă de cianură, drept recompensă, celor care se pensionează, pentru a-i scuti de umilinţa unui trai mizer după o viaţă de muncă şi pentru a nu mai crea presiune pe buget.
Că toţi aceşti “făcători de legi” sunt nişte incapabili, o dovedeşte si ultimul Sondaj de Opinie la Nivel National pe Teme Sociale, Economice şi Politice, realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS), în februarie 2010.
La întrebarea “Credeţi că în România lucrurile merg într-o direcţie bună sau într-o direcţie greşită?”, 77% dintre repondenţi sunt de părere că lucrurile merg într-o direcţie greşită.
La întrebarea “În opinia dvs., actualul guvern va reuşi să scoată ţara din criză sau nu?”, 64% dintre cei chestionaţi sunt de părere că nu va reuşi.
De altfel, chiar şeful statului declarase anul trecut că Guvernul nu e în măsură să scoată ţara din criză şi că ea va ieşi după ce vor ieşi şi celelalte state. Ministrul Vlădescu, în urmă cu puţin timp, susţinând că “poporul este cel care trebuie să scoată ţara din criză”, recunoaşte implicit incapacitatea Guvernului.
Tuturor acestor “plasmuitori de legi” le-aş aplica o pedeapsă în concordanţă cu principiile creştine: “Cu ce măsură măsori, cu aceea ţi se va măsura”. Astfel, pe toţi cei care susţin majorarea şi egalizarea vârstei de pensionare fără a face diferenţiere între natura muncii prestate în diferitele sectoarele de activitate ale economiei, i-aş “condamna” să muncească într-un sector industrial şi le-aş pretinde să se ridice la nivelul celor care lucrează de o viaţă în locul respectiv, respectând normativele de timp şi standardele de calitate. Pentru această activitate, i-aş răsplăti cu salarul minim pe economie, iar încasarea acestuia aş condiţiona-o de îndeplinirea sarcinilor de plan. Ca diversitate, pentru a nu se plictisi după program, i-aş obliga să se achite şi de îndatoririle pe care le au femeile, pe lângă cele de serviciu. Sigur, nu aş fi atât de “sadic” precum o seamă (nu dau nume) care ne invita la o întâlnire “la ţepe, în… Piaţa Universităţii”, dar un bici tot aş folosi pentru a-i stimula în activitatea productivă, pentru că “Bătaia e ruptă din rai”, chiar dacă – în opinia lui Creangă – “Pielea rea şi răpănoasă / Ori o bate, ori o lasă!”
Poate că atunci s-ar trezi la realitate şi ar fi în măsură să gândească limpede.
Din păcate, de “binefacerile” gândirii lor strategice, avem parte doar noi, simpli cetăţeni. Ca să închei într-un ton creştin, am să-i caracterizez pe “aleşii noştri”, cu acele cuvinte pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a rostit cu circa 2000 de ani în urmă, referindu-se la “Cărturari şi Farisei”, adică tocmai la acei care erau conducătorii poporului: “Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar nici cu un deget nu vor să le mişte”.
Soluţia finală: DAŢI CU INSECTICID!!!
