Localitatea Biertan este atestată, după unii istorici, în anul 1224, într-o diplomă emisă de Regele Andrei al Ungariei. Biertanul făcea parte din unitatea administrativă săsească Două Scaune. În acea perioadă, Biertanul era în competiție cu Mediașul și Moșna pentru statutul de reședință al acestor scaune.Locuitorii sași ai Biertanului erau coloniști din zona Franconia din Germania. Biertanul avea cu șiruri de case construite în jurul unei piețe centrale, în mijlocul căreia se afla biserica-cetate. Biertanul a avut de suferit de pe urma Marii Invazii Mongole din 1241, iar apoi locuitorii săi au participat la eforturile creștinilor de ridicare a unui șir de cetăți de piatră care să zăgăzuiască invaziile mongole. În Biertan, localnicii au ridicat trei șiruri de ziduri, toate întărite cu 6 turnuri și 3 bastioane, care au transformat biserica-cetate într-una dintre cele mai puternice fortificații din sudul Transilvaniei. Localitatea a prosperat, iar ca semn al bogăției lor, sașii din Biertan au decis să reconstruiască biserica din centrul localității, cu hramul Sfânta Maria. Construcția a fost realizată în perioada 1486 – 1524, în stil gotic târziu. Biserica din Biertan, cu trei nave, este ultima din Transilvania ridicată în acest stil. Sașii sperau că vor dobândi o ierarhie bisericească proprie, după conflictele aproape permanente între clericii sași și episcopul romano-catolic de Alba Iulia. Nu au reușit să primească un episcop propriu în cadrul Bisericii Catolice, iar acest lucru i-a încurajat pe sași să adopte Reforma religioasă. Biertanul a profitat din plin de acest fenomen. Din 1572 și până în 1867, Biertanul a devenit reședința episcopului lutheran sas, o dată cu alegerea ca episcop a lui Lucas Unglerus. Biserica a devenit protestantă, iar puținii locuitori catolici și-au amenajat o capelă proprie într-un turn de apărare. Biertanul a rămas centrul religios al sașilor în toată perioada în care Transilvania și-a păstrat autonomia, sub suzeranitate otomană sau în cadrul Imperiului Habsburgic. Însă, în 1867, o dată cu transformarea Imperiului Habsburgic în Austro-Ungaria, sediul episcopiei săsești a fost transferat la Sibiu, iar Biertanul și-a pierdut importanța. Decăderea Biertanului a început, de fapt, din 1704, când biserica-cetate a sașilor lutherani, fideli Casei de Austria, a fost cucerită și jefuită de calvinii maghiari, partizani ai ultimului principe independent al Transilvaniei, Francisc Rakoczi al II-lea, în războiul civil dintre 1701 și 1711.
O biserică deosebită
Biserica din Biertan ascunde adevărate comori de artă, printre care altarul cu 28 de panouri pictate în perioada catolică. Amvonul, unul dintre cele mai frumoase din Europa Centrală, a fost sculptat pe la 1500 de meșterul Ulrich din Brașov. Ușa sacristiei, cu un sistem de 19 încuietori, a fost medaliată în cadrul Expoziției Mondiale de la Paris din 1900, când participanții au admirat ingeniozitatea meșterilor sași din Evul Mediu.
Biertanul este situat în județul Sibiu, la 339 de kilometri depărtate de București. Față de Cluj-Napoca, Biertanul este situat la o depărtare de 147 de kilometri.
