„În pădurea Hoia s-au pus bazele parcului etnografic al Ardealului. Cedarea acestui teren, pentru înfiinţarea parcului etnografic, a fost o idee din cele mai fericite a consiliului municipal. Primăria oraşului, odată cu cedarea terenului de la Hoia a întreprins însă şi importante lucrări edilitare în acest sens.
Introducerea luminei electrice
În primul rând s-a început lucrările pentru introducerea luminei electrice şi a apaductului pe strada dintre Calea Donat şi pădurea Hoia. Pe această stradă au început încă de anii trecuţi să se construiască o mulţime de vile.
Dificultatea mare însă era lipsa de apă şi curent electric. Or, primăria oraşului a căutat să înlăture în primul rând acest neajuns, introducând atât apaductul, cât şi lumina electrică până aproape la capătul superior al străzii.
Noul pod peste Someş
Spre a înlesni însă circulaţia între parcul oraşului şi pădurea Hoia, primăria oraşului construieşte un nou pod metalic peste Someş, din sus de Arena sportivă.
Acest pod formează însă o mare înlesnire pentru marele cartier ce a luat fiinţă, în urma parcelării terenului dintre strada Grigorescu şi Someş.
Pentru populaţiunea acestui frumos cartier nou, se deschide, odată cu terminarea podului, o nouă şi importantă arteră de comunicaţie cu centrul oraşului, evitând un mare ocol pe strada Grigorescu.
Noul pod metalic va fi terminat în cursul acestui an.
Stâlpii au şi fost terminaţi, întrucât lucrările s-au început încă din toamnă.
Prima casă ţărănească în parcul etnografic
În ce priveşte lucrările în parcul etnografic, până acum s-a tăiat o alee principală, s-au început lucrările de împrejmuire, s-a tăiat o piaţă la intrare, în mijlocul căreia a fost aşezată o frumoasă şi artistică troiţă adusă din Munţii Apuseni.
Pe aleea principală din parc a fost aşezată una dintre cele mai caracteristice case ţărăneşti adusă din comuna Vidra, din Munţii Apuseni.
Această casă împreună cu troiţa formează începutul realizării parcului etnografic al Ardealului. Vor fi aduse apoi pe rând, şi după posibilităţile bugetare, numeroase bisericuţe de lemn din Munţii Apuseni, din Maramureş şi din alte părţi ale Ardealului, unde s-au mai păstrat încă aceste comori de artă românească.
Odată înzestrat parcul etnografic de la Hoia, va fi o podoabă de mare preţ, nu numai pentru oraşul Cluj, ci pentru ţara întreagă, având concentrate aici atâtea comori de artă naţională”. [„Patria”, Anul al XII-lea, nr.70, Cluj, 29 martie 1930].
