Fără vize. Aşa se numeşte seria de reportaje pe care le difuzează RFI Romania începând de azi. De săptămâna viitoare, cetăţenii Republicii Moldova vor circula fără vize în Uniunea Europeană. Cum se trăieşte în ţara vecină, care sunt aspiraţiile celor de acolo, cum e resimţită tensiunea din Ucraina – iată câteva dintre temele pe care Eliza Frâncu şi Valeria Viţu le vor prezenta în fiecare zi.Primul reportaj este despre situaţia complicată în care se află limba română. Acum un an a fost decretată limba oficială a Republicii Moldova, în locul limbii moldoveneşti. Zeci de mii de oameni au ieşit să sărbătorească în strada. Părea că se corectează în sfârşit o nedreptate istorică. Ce s-a schimbat de atunci? Nu mare lucru, răspund analişti, lingvişti sau oamenii de pe stradă. Dincolo de faptul ca mulţi afirmă în continuare că vorbesc moldovenească, exista şi o competiţie între română şi rusă.
***
Impresia cu care pleci din România, că vei ateriza la Chişinău şi că vei fi, lingvistic, ca acasă, se spulberă destul de repede. Chiar de la aeroport. Pasagerii, dar şi cei mai mulţi funcţionari din aeroport vorbesc în rusă. Unul din şoferii de taxi neautorizaţi care se plimbă prin aeroport în căutare de clienţi mă întreabă, în rusă, dacă vreau un taxi.
Pe drum spre centrul Chişinăului, şoferul de taxi Vitalie murmură versurile unui cântec rusesc de la radio. „Sunteţi rus?”, îl întreb. „A, nu, moldovan”, îmi răspunde. Îşi găseşte cuvintele cu greu şi îmi mărturiseşte că se străduie să vorbească „academic” limba română cu mine. Pentru că altfel, nu aş înţelege, crede el. „Păi ce limbă vorbeşti?”, îl întreb, din nou. „Moldovenească”, îmi răspunde fără să ezite. „80% română, de restul rusă”, îmi calculează pe loc.
E doar un vârf al aisbergului.
În centrul capitalei, în majoritatea restaurantelor eşti întâmpinat cu tradiţionalul „Zdravstvuite”. La fel, în multe dintre magazine. Cum jumătate din produsele din supermarketuri sunt de producţie rusească, aşa că marca pe care o vezi de departe pe rafturi e în litere chirilice. E adevărat, în magazinele mari, produsele au undeva pe latură şi eticheta în română. La magazinul de bomboane Bucuria, una dintre vânzătoare mă depistează rapid că sunt româncă. „Cum v-aţi dat seama?”. „Româna are alt accent”, îmi răspunde.
În drum spre hotel, trec pe lângă mine cupluri de tineri. Cei mai mulţi vorbesc ruseşte. Dar şi cei care vorbesc româneşte tot cu „Privet” se salută între ei.
„Poate că o situaţie ceva mai complexă la noi este cu lexicul şi aici se resimte foarte mult influenţa limbii ruse. De aceea v-a şi spus tânărul acesta că e un fel de română amestecată cu rusă: pentru că aici, în special în zonele urbane, e un bilingvism foarte puternic, româno-rus. Intri de exemplu într-un loc public, într-un magazin, în care nu se ştie în ce limbă ţi se va răspunde. Eu de pildă prefer să încep discuţia sau să cer ceva într-un magazin în limba română. Dar asta nu înseamnă că mi se va răspunde în limba română. Şi atunci, în funcţie de cât sunt de grăbită, depinde cum vorbesc şi eu mai departe. Aş putea să vorbesc şi eu tot în rusă ca să rezolv repede – dacă mi s-a vorbit în rusă, dar s-ar putea să mă încăpăţânez şi să tachinez vânzătoarea până la lacrimi”. Este ce explică pentru RFI lingvistul Irina Condrea, şefa Departamentului de limbă română de la Universitatea de Stat din Moldova.
Citiți mai mult AICI
