„ÎnSEMNe”, expoziția lui Elekes Gyula, la Muzeul de Artă din Cluj
Uneori, un semn poate spune mai mult decât o mie de cuvinte. Poate păstra o amintire, poate trimite la o tradiție sau poate deveni mărturia unei identități. Alteori, este doar începutul unei întrebări. La Muzeul de Artă Cluj-Napoca, expoziția „ÎnSEMNe”, semnată de artistul Elekes Gyula, propune tocmai o asemenea întâlnire cu semnul – transformat în imagine, materie și memorie printr-o tehnică spectaculoasă și mai puțin prezentă în atenția publicului larg: emailul.
Expoziția poate fi vizitată până în 20 septembrie 2026 și aduce în fața publicului lucrări reprezentative pentru preocuparea de mai multe decenii a artistului față de această tehnică. Un artist, un material care presupune răbdare și precizie și un univers vizual construit în jurul simbolurilor.
Semne care poartă povești
Titlul „ÎnSEMNe” concentrează două dintre preocupările esențiale ale creației lui Elekes Gyula: tehnica emailului și semnul. În lucrările sale revin chipul și corpul uman, arborele, sămânța, animalul, aripa, crucea, discul solar, peștele sau spirala. Sunt forme încărcate de sens, provenite din surse diverse – de la iconografia creștină, mituri și legende până la ornamentul popular, memoria familială și experiența cotidiană.
Artistul nu urmărește însă reproducerea fidelă a unor motive tradiționale. Semnele sunt preluate, reinterpretate și recompuse, intrând în relații noi și dobândind sensuri diferite. Tradiția nu apare, astfel, ca un teritoriu închis în trecut, ci ca o materie vie, capabilă să se transforme și să intre în dialog cu prezentul.
O direcție importantă a creației artistului este relația cu tradiția secuiască și maghiară și cu patrimoniul cultural al Bazinului Carpatic. Această moștenire nu este însă tratată ca un repertoriu de imagini fixe, ci ca un punct de plecare pentru o reflecție mai amplă asupra identității, memoriei și modului în care valorile culturale sunt transmise de la o generație la alta.
Când focul devine parte din creație
La fel de importantă precum simbolurile este tehnica prin care acestea ajung să existe. Emailul presupune o relație directă între artist și materie. Pulberea de sticlă este aplicată pe suportul de cupru și supusă unor arderi succesive. Focul transformă materialul, fixează culorile și contribuie la apariția unor fisuri, transparențe și diferențe de densitate care devin parte din aspectul final al lucrării.
Aici apare una dintre particularitățile fascinante ale acestei tehnici: tensiunea dintre control și imprevizibil. Lucrarea se naște, astfel, dintr-o succesiune de intervenții în care desenul, culoarea, cuprul, sticla și focul participă împreună la procesul artistic. Focul nu mai este doar un instrument tehnic, ci devine unul dintre autorii invizibili ai rezultatului final.
În „ÎnSEMNe”, Elekes Gyula transformă semnele în materie și materia în memorie. Iar focul, cel care arde și transformă, devine paradoxal și cel care păstrează. Ceea ce trece prin foc rămâne – sub forma unei culori, a unei fisuri, a unei forme sau a unui semn. Poate că, în cele din urmă, despre asta vorbește această expoziție: despre felul în care arta poate salva de la uitare lucrurile pe care timpul le-ar putea șterge. Și despre cum, uneori, pentru ca un semn să rămână, trebuie mai întâi să treacă prin foc.
Un artist și o tehnică
Născut în 1960, la Odorheiu Secuiesc, oraș în care trăiește și lucrează, Elekes Gyula a absolvit secția de grafică a Liceului de Artă din Târgu Mureș. Ulterior, și-a aprofundat studiile și experiența în domeniul emailului în ateliere și centre de creație din Germania și Spania.
Între anii 1990 și 2017, a participat constant la Simpozionul Internațional de Artă a Emailului de la Kecskemét, un reper important pentru artiștii preocupați de această tehnică.
Activitatea sa artistică este dublată de una pedagogică. În 2002, artistul a înființat la Odorheiu Secuiesc un atelier dedicat emailului, contribuind la transmiterea și dezvoltarea acestei forme de expresie artistică. De-a lungul carierei, Elekes Gyula a primit numeroase premii și distincții, între care Pro Cultura Hungarica, în 2011, și Premiul Bessenyei György, în 2022.
Credit foto: Feleki István
