UBB

Rusaliile

Autor: Ioan.Ciorca din 23 mai 2010, Vizualizari: 1 610

În cea de a treia carte a sa, intitulată Leviticul, Moise consemnează şi cele şase sărbătorii majore pe care Dumnezeu le-a dăruit evreilor. Importanţa acestor sărbători rezidă în simbolistica lor precum şi în caracterul profetic menit a marca etapele planului prin care umanitatea urmează a intra sub incidenţa iertării divine. Printre acestea, se află sărbătoarea Cincizecimi sau Rusaliile.
Aşezată, în curgerea timpului, la o distanţă de 50 de zile, după Paşte, Cincizecimea era sarbatoarea secerişului.
În zorii erei creştine, sărbătoarea capătă noi valenţe, marcând pogorârea Duhului Sfânt, peste ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos. Duhul Sfânt este cea de a treia teofanie sau manifestarea a divinităţii. Dacă la început, Dumnezeu, în calitate de Tată, de izvor al creaţiei, S-a situat pe un plan superior, deasupra creaţiilor Sale, iar apoi s-a manifestat în ipostaza de Fiu venit în mijlocul acestora, la Rusalii acelaşi Dumnezeu Şi-a făcut apariţia în postura de Duh Sfânt manifestându-Se în interiorul lucrărilor Lui, în virtutea conceptului omniprezenţei Sale.
Evenimentul este prezentat în Faptele Apostolilor.

CAPITOLUL 2

- Pogorârea Duhului Sfânt -

1. În ziua, care se numea / A Cincizecimii, se găsea
Ceata apostolilor, toată, / În acel loc, iar, adunată.
2. Din cer, deodată, a venit / Un sunet, ca un vâjâit
De vânt puternic, şi-a umplut / Casa în care au şezut.
3. Atuncea, nişte limbi de foc / Ivitu-s-au, în acel loc,
Peste întreaga adunare, / Şi-n urmă, peste fiecare
Din cei prezenţi, s-au aşezat. / 4. În felu-acesta, imediat,
De Duhul Sfânt, ei s-au umplut / Şi-apoi, cu toţi-au început –
Cum le da Duhul, să vorbească – / În alte limbi, să glăsuiască.
5. Ierusalimul găzduia, / Pe mulţi, în vremea aceea.
Alături de Iudei, erau / Oameni cucernici, cari veneau
Din neamurile câte sînt / Azi, risipite, pe pământ.
6. Când sunetul s-a auzit, / Mulţimea, grabnic, a venit
Şi a rămas încremenită, / Văzând minunea săvârşită,
Căci auzeau, pe fiecare / Dintre apostoli, vorbind tare
Şi pe-nţelesul tuturor, / În limbile noroadelor,
Care-n Ierusalim erau. / 7. Uimite, gloatele-şi ziceau:
“Priviţi-i dar, pe fiecare. / Nu sunt din Galilea, oare?
8. Cum pot, atunci, să ne vorbească, / În limba noastră, părintească?
De unde, oare, au ştiut, / Limbile-n care ne-am născut?
9. Suntem Parţi, Mezi şi Elamiţi; / Locuitori mulţi sunt veniţi
De prin Mesopotamia, / Iudea, Capadocia;
Uni-s din Pont; alţi-au venit / Din Asia; mulţi au sosit
10. Din Frigia, Pamfilia, / Egipt, dar şi din Libia –
Dinspre Cirena; oaspeţi sînt / Veniţi, de pe-al Romei pământ;
Avem Iudei sau prozeliţi; / 11. Cretani şi-Arabi mai sunt veniţi.
Cu toate că noi mulţi suntem, / Iată dar că acum, putem
Ca fiecare-n limba lui, / Despre lucrarea Domnului,
Să afle, prin vorbirea lor, / Căci se-adresează tuturor.”
12. Toţi se înghesuiau să-i vadă / Şi nu ştiau ce să mai creadă.
Unii, pe alţii, se priveau, / Nedumeriţi, şi se-ntrebau:
“Ce-nseamnă asta, fraţilor?” / 13. Dar alţii, batjocoritor,
Ziceau şi arătau spre ei: / “Sunt plini de must oameni-acei!
Nu-i auziţi? Nu-i vedeţi oare?” / 14. Petru se ridică-n picioare,
Între cei unşpe; a privit, / În jurul său, şi a vorbit:
“Mă ascultaţi bărbaţi Iudei! / De-asemeni, ascultaţi toţi cei
Cari, în Ierusalim, sunteţi! / 15. Oameni-aceştia nu sunt beţi,
Aşa precum vă-nchipuiţi, / Căci este – precum bine ştiţi –
Al treilea ceas din zi. Deci, voi / 16. Care, miraţi, priviţi, la noi,
Acum vedeţi că se-mplineşte / Chiar ceea ce Ioel vesteşte:
17.“Domnul a zis: “Din Duhul Meu, / Peste orice făptură, Eu,
Când vremea o să se-mplinească, / Turna-voi. Au să proorocească
Ai voşti’ copii. De-asemenea, / Tinerii voştri vor avea
Vedenii. Visuri vor fi date, / Bătrânilor, spre-a fi visate.
18. Da! Chiar şi peste robii Mei – / Însă, nu numai peste ei,
Ci şi peste roabele Mele – / Turna-voi, în zilele-acele,
Din al Meu Duh, de-au să vorbească / Cu toţii şi-au să prorocească.
19. Semne, în cer, vor fi făcute, / Iar, pe pământ, vor fi văzute
Minuni, sânge şi fum şi foc; / 20. Soare nu va mai fi, deloc –
În beznă, el se va preface, / Iar luna, sânge, se va face.
Toate acestea au să fie, / Mai înainte ca să vie
Măreaţa zi, strălucitoare, / 21. A Domnului. Atunci, cel care
Cheamă Numele Domnului, / Primi-va mântuirea Lui.”dle templates freefilm online


Categoria: Spiritualitate

Ati intrat ca userul nelogat. Va rugam sa intrat in cont-ul d-voastra.
Va recomandam sa va inregistrati daca nu aveti cont.


Reclama

Reclama