Cu cine ne-am unit noi, ardelenii, acum 100 de ani?

Autor: Claudiu.Padurean din 13 februarie 2018, Vizualizari: 2 006

Cu cine ne-am unit noi, ardelenii, acum 100 de ani?Încep acest editorial prin a spune că iubesc România, care este ţara mea. Însă patria mea este Transilvania. Există o diferenţă subtilă, dar de netrecut, între ţară şi patrie. O resimt şi saşii ardeleni, care şi-au găsit în Germania Vaterlandul lor, în timp ce inima lor a rămas în Heimat, în Siebenburgen. O resimt şi maghiarii ardeleni; ei sunt maghiari, sunt transilvăneni, dar nu se simt unguri în sensul propriu, de locuitori ai unei alte ţări, aşa cum se simt maghiarii care trăiesc în Ungaria.


Iubesc România, însă vreau să trăiesc şi să mor în Transilvania mea, cu tot cu români, maghiari, saşi, evrei, romi, armeni, slovaci şi cu toţi cei care trăiesc în ea.

 

De ce? Păi, pentru că România a fost patria noastră comună doar o perioadă scurtă de timp. Mai exact, până în 30 decembrie 1947.

 

Acum 100 de ani, România era înfrântă de Puterile Centrale. Reintrarea în război cu doar câteva ore înainte de capitularea Germaniei nu a putut să şteargă pata păcii de la Buftea-Bucureşti. Adevărul e că în 1918, România, trădată de ruşi şi abandonată de aliaţii occidentali, fusese învinsă de armatele germane, austro-ungare, bulgare şi otomane. Doar Regele Ferdinand I şi Regina Maria nu fuseseră înfrânţi şi continuau să spere şi să creadă în victorie, în ciuda disperării, a trădării şi a cinismului care cuprinseseră mai toată societatea românească.

 

În timp ce trădătorii vorbeau de detronarea Regelui Ferdinand I, în vara fierbinte a anului 1918, onoarea României mai era apărată doar de Suveranii săi şi de un popor admirabil, un popor care luptase eroic pentru pământul ţării şi care, cu sânge, spălase la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz onoarea patriei trădată de generali şi de miniştri corupţi, proşti şi incompetenţi, întruchipaţi de personaje precum Alecu Constantinescu-Porcul.

 

Acum 100 de ani, ardelenii care decideau Unirea nu erau învinşii austro-ungari ai Marelui Război, ci eroii care salvaseră Viena şi Praga din ghearele bolşevicilor. Erau urmaşii celor care, cu 70 de ani înainte, pe Câmpul Libertăţii de la Blaj, proclamau existenţa unei naţiuni demne şi libere.

 

Acum 100 de ani, noi, ardelenii, ne-am unit cu Regatul României. Am ales ocrotirea Coroanei de Oţel şi suveranitatea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, nu o republică în derivă pe Dunăre, pe braţul Belina. În 1918, legământul nostru a fost pecetluit pentru vecie. Şi acum, în 2018, credinţa noastră este faţă de urmaşii legiuiţi ai Regelui Ferdinand I şi nu faţă de cine ştie ce figuri detestabile care patrulează pe coridoarele puterii din Bucureşti. Acesta este motivul pentru care România rămâne ţara noastră, dar nu va redeveni patrie decât atunci când Coroana se va întoarce acolo unde îi este locul, pe fruntea Reginei Margareta a României, care are dreptul şi datoria de a recâştiga moştenirea strămoşilor ei.

 

Fraţi români, noi, ardelenii, ne-am onorat promisiunile asumate la 1 Decembrie 1918 şi ne-am unit cu Regatul României. Cu Regatul, nu cu republica! Înţelegerea a fost simplă acum 100 de ani: noi aducem Unirea, voi aduceţi Regatul. Unirea a rămas, aşa vă întrebăm acum: unde este Regatul? De ce Regina noastră nu este pe tronul ţării? Cu cine ne-am unit acum 100 de ani? Oare nu ar trebui să ne întoarcem la izvoarele României Mari de acum un secol? Noi aducem în continuare Unirea; voi aduceţi Regatul care nu a dispărut niciodată din inimile noastre.

dle templates freefilm online


Categoria: Opinii

Ati intrat ca userul nelogat. Va rugam sa intrat in cont-ul d-voastra.
Va recomandam sa va inregistrati daca nu aveti cont.


Reclama

Reclama